Teodora Maftei, care vineri seară a fost rănită în incendiul izbucnit în clubul Colectiv din Capitală, a fost operată în trecut de șapte ori, din care de trei ori pe creier, din cauza unei acumulări de lichid aflată pe creierul mic, iar în aceste condiții ea nu avea voie în cluburi, scrie Mediafax.
Teodora Maftei, fotograf și editor la Pro TV, are 32 de ani și suferă de "chist arahnoidian de fosă posterioară”, respectiv o acumulare de lichid aflată pe creierul mic, înspre ceafă, care nu poate fi eliminat și este asociat cu hipertensiunea intracraniană. Diagnosticul i-a fost pus în 2005, după ce suferea de dureri de cap foarte puternice, insomnii, tulburări de memorie, amețeli și probleme cu echilibrul.
"Mă durea capul 24 de ore din 24, iar noaptea făceam ture prin cameră, strângând din dinți și vorbind singură”, povestea Teo. Din cauza faptului că lichidul nu poate fi eliminat, a avut și o tromboză venoasă, respectiv i s-au spart două vene pe creier, a făcut o criză de epilepsie și a ajuns inconștientă în toiul nopții la spital.
După prima intervenție, tânăra a crezut că a murit. "Uneori e nevoie să mori puțin ca să simți cu adevărat că trăiești", spunea ea.
“Când m-am trezit, primul lucru pe care l-am văzut a fost icoana cu Maica Domnului. Mi-am zis: La naiba, am murit! Am înțeles că, până să mă trezesc de-a binelea, dădusem un recital de înjurături în engleză”, își amintea Teo.
Din cauza problemelor medicale, Teodora nu avea voie să consume alcool, să fumeze, să bea cafea, să facă efort, să răcească, să stea la soare, să meargă în cluburi. "Și nu am voie să mă enervez sau să plâng, dar nu-mi iese mereu treaba asta. Aaaa, și așa, ca între fete, nu pot să merg pe tocuri și nu e indicat să țin cură de slăbire, dar nici să mă îngraș nu trebuie. Dar, la urma urmei, toate astea pot fi mofturi”, povestea tânăra.
La circa o lună de la prima operație, medicii au trebuit să o opereze din nou, deoarece chistul se refăcuse și apăsa creierul.
"Atunci am clacat. Am pierdut contactul cu orice Dumnezeu, nu am mai crezut în nimic și în nimeni, nu am înțeles de ce mi se întâmplă mie toate astea, am fost revoltată, plină de ură", povestea Teo.
După cea de-a doua operație, tânăra nu putea merge nici două minute pe jos, nici să țină în mână o cană cu apă, nu putea să facă nimic singură. De asemenea, uneori se bloca în timp ce vorbea și uita cuvintele, amețea și dacă stătea câteva minute în picioare. A stat zece luni acasă să se refacă, iar apoi s-a întors la serviciu.
"În perioada aia am luat-o de la capăt, am învățat să trăiesc, să mă descurc din nou singură, să sper, să visez, să simt, să zâmbesc. Apoi, a fost din ce în ce mai ușor și m-am împăcat cu destinul meu. Cu fiecare operație pe care am suferit-o, am devenit mai încrezătoare, mai relaxată și mai sigură pe mine, ca și cum nu ar fi fost decât încă o încercare, încă un test, însă o lecție sau o experiență de viata”, afirma Teo.
