Întors în ţară din Iran, dictatorul dă un decret prezidenţial pentru constituirea stării de necesitate în judeţului Timiş, ca urmare a "gravei încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti". În aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu ţine un discurs la televiziune.
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 20 decembrie 1989 - Muncitorii ies în stradă.Timişoara se declară primul oraş liber de comunism
Muncitorii din fabricile Timişoarei au ieşit masiv în stradă, la semnalul celor de la Elba, aflaţi deja în grevă. Nimic nu avea să îi mai oprească, Armata nu a mai tras, astfel că în oraş s-au adunat peste o sută de mii de manifestanţi.Ulterior, ei au declarat Timişoara primul oraş liber de comunism.
În 20 decembrie 1989, fabricile din Timişoara stăteau pe un butoi cu pulbere, iar muncitorii dădeau primele semne că se vor alătura colegilor de la Elba, care declanşaseră greva generală înainte cu o zi, scrie Mediafax.
În dimineaţa acelei zile, tot muncitorii de la fabrica de corpuri de iluminat şi baterii Elba au fost cei care au dat primul semnal. Au reuşit să deschidă porţile fabricii şi au ieşit în stradă în număr mare. Apoi s-au împărţit în grupuri şi au mers pe la celelalte fabrici din zona Gării de Nord, unde se afla şi Elba.
Printre muncitorii de la Elba care au ieşit în acea zi pe porţile fabricii s-a aflat şi Mircea Miclău. Acum, el este în continuare angajat al fabricii, dar şi lider de sindicat.
"Colegii mei de la fabrică au reuşit să deschidă poarta din spate şi s-a ieşit masiv pe aici. Nişte femei, colege, s-au dus la Kandia, iar câţiva bărbaţi dintre cei care au ieşit de la Elba s-au dus la Solventul. La ieşirea pe poartă ne-am împărţit în două grupuri. Unii au luat-o spre Gara de Nord şi au strigat şi la Electromotor (fabrică de piese metalice -n.r.) să iasă şi ei. S-a stat acolo până când au ieşit muncitorii şi ni s-au alăturat. Apoi, la fabrica de panglici şi pălării am strigat în faţa unităţii până când muncitorii de acolo ni s-au alăturat", îşi aminteşte Miclău.
Mii de muncitori au plecat încolonaţi spre centrul oraşului, strigând Libertate. În faţa Maternităţii, s-au aşezat în genunchi şi au spus "Tatăl nostru"
De pe platforma industrială de lângă Gara de Nord se adunaseră deja mii de oameni care se îndreptau spre centrul oraşului. "Mesagerii" au ajuns şi pe celelalte platforme industriale din oraş, iar datorită acestora au deschis porţile fabricii şi cei de pe platforma industrială din Calea Buziaşului. Muncitorii de la AEM, de la fabrica de mănuşi, de la detergenţi şi alte fabrici din zonă au pornit în număr mare spre centru.
În fruntea acestei coloane de muncitori se afla Ioan Savu, care era atunci angajat al fabricii de detergenţi. Ad hoc s-a transformat într-un lider al coloanei de muncitori care se îndreptau spre centrul oraşului.
"În 20 decembrie 1989, dimineaţa, m-am dus la şefa de oficiu de la fabrica de detergenţi, unde lucram eu, şi i-am spus că nu mai pot să stau. Am luat bilet de voie şi am plecat în oraş. Când m-am întors, am văzut o coloană masivă care dădea jos pancartele cu Ceauşescu. Am ajuns în faţa coloanei. Am văzut că era o coloană mare care nu rezida forţă. Mi-am dat seama că trebuie făcut ceva, unii strigau «Libertate, libertate». Nu aşa trebuia strigat, trebuia spus sacadat «Li-ber-ta-te». M-am dus prin coloană şi am strigat, iar oamenii s-au luat după mine. Parcă m-a luminat Dumnezeu în acel moment. A avut o anumită rezonanţă. Muncitorii au chemat oamenii de pe stradă să li se alăture. La unele fabrici, uşile erau sudate sau legate cu lanţuri", povesteşte Savu.
Ultimii care au ieşit în stradă au fost muncitorii de la UMT (Uzinele Mecanice Timişoara). Când au ajuns în zona centrală a oraşului, unde deja se aflau peste o sută de mii de colegi de-ai lor de la celelalte fabrici, au fost aplaudaţi.
