Pediatrii recomandă ca, până la vârsta de 2 ani, copiii să nu se uite la televizor. Și nu neapărat pentru că pot vedea emisiuni sau imagini nepotrivite cu vârsta lor, ci pentru că stimularea produsă de imaginea TV le poate face rău.
Televizorul este foarte practic pe post de baby-sitter, dar are și dezavantaje. Culorile strălucitoare, intermitente, sunetul tare și ritmul alert în care se succed imaginile determină o stimulare pe care creierul micuților o gestionează cu dificultate.
Spoturile publicitare îi atrag ca un magnet și, așa cum mulți părinți au observat, copiii lor devin foarte repede dependenți de stimularea neurologică prousă de imaginile de pe sticlă, potrivit clickpentrufemei.ro.
Sunt părinți care nu mănâncă decât în fața televizorului aprins, împreună cu copiii. Și lasă să se desfășoare ecran orice fel de imagini, spunându-și să oricum copilașul este prea mic și nu înțelege. Fals! Copilul stă cu ochii lipiți de ecran, soarbe cuvintele și, chiar dacă nu înțelege tot, simte o mulțime de emoții pe care nu știe să și le explice. Își formează o percepție haotică și incoerentă asupra lumii înconjurătoare, fapt care explică în parte agitația unora dintre micuți, tulburările de somn și chiar de apetit.
Aceste exerciții trebuie începute când copiii sunt încă mici:
- Pune televizorul în altă cameră decât cea în care vă petreceți majoritatea timpului
- Nu lăsa televizorul aprins toată ziua.
- Pregătește diverse activități pentru a umple timpul pe care micuțul tău îl petrecea până acum în fața micului ecran.
- Există părinți care sunt foarte încântați de copiii lor care, deși de-abia se țin pe picioare, memorează cu ușurință reclamele, ba chiar le fredonează melodiile. Micuții de 1-2 ani pot face acest exercițiu și cu casetele cu muzică specială pentru copilași, foarte ritmate și educative.
