Cea mai puternică plantă medicinală din România. Buruiana miraculoasă care poate învinge cancerul

Buruiana aceasta este, se pare, una din cele mai puternice plante medicinale din flora noastră, având atât de multe aplicații, încât ar putea fi scrise despre ea tomuri întregi. Comparația cu forță unei explozii atomice nu este hazardată, doar că efectul e pozitiv.

Mărul-lupului este utilizată încă din cele mai vechi timpuri. Primele consemnări despre folosirea ei în scopuri medicinale datează de acum 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea era denumită "iarbă cobrei", întrucât era singurul remediu eficient contra veninului cobrei. Tot în Egipt era administrată pentru tratamentul infecțiilor pielii, pentru vindecarea rapidă a mușcăturilor de animale și insecte, precum și pentru a apăra oamenii de epidemii.

Vechii gali foloseau mărul-lupului pentru tratarea tumorilor și a oricăror excrescențe apărute pe corp.

În Evul Mediu, în Spania, planta era remediul de taină al cavalerilor, care o foloseau pentru a-și trata rapid rănile primite în lupta și pentru a preveni infecțiile, care în vremurile acelea erau fatale.

Partea aeriană a fost studiată intens în anii '80, când savanții au fost fascinați de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a încercat atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteza cu administrare internă, însă s-a dovedit că separat de celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putând favoriza chiar formarea tumorilor hepatice. Atunci s-a renunțat la studierea sa, ea rămânând, ca și până atunci, în apanajul medicinii populare. Ceea ce ne determină acum să scriem despre ea sunt nenumăratele semnale primite, referitoare la miracolele terapeutice făcute cu ajutorul acestei plante. Lista afecțiunilor vindecate cu ea este impresionantă: de la boli hepatice și infecții recidivante la dermatoze rezistente la orice altă formă de tratament, tumori benigne și maligne sau boli ginecologice.

Utilizarea internă

Prezintă fără doar și poate riscuri, deoarece mărul-lupului, fără a fi atât de toxic că spânzul, mătrăguna sau rostopasca, are o anumită acțiune nefastă la nivelul rinichilor și a tubului digestiv, în doze mari dând reacții adverse severe. Se pare că în doze mici, de până la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioadă limitată de timp (maximum o lună), nu prezintă nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid în tratarea cancerului pulmonar, de piele, la sân și la intestin, a hepatitelor virale, precum și a infecțiilor intestinale, însă singurul care are învestitură să prescrie și să conducă acest tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa în acest articol de administrarea internă a mărului-lupului, ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficientă foarte mare și se aplică unei game foarte largi de boli.

Boli care se vindecă prin tratamentul extern cu mărul-lupului

Pentru o cicatrizare estetică a rănilor sau a tăieturilor în urma unor intervenții chirurgicale - se pune pe locul afectat o cataplasmă cu tătăneasă și mărul-lupului o dată pe zi, ținându-se vreme de o oră. Viteza de vindecare va crește simțitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia vizibile.

Rănile (inclusiv de la intervenții chirurgicale) care nu se închid - se tratează cu comprese cu tinctura de mărul-lupului. Un tifon bine îmbibat cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, după care se îndepărtează compresa și se lasă pielea să se zvânte vreme de măcar o jumătate de oră.

Cancer intestinal, genital, de rect, de prostată - se recomandă clismele cu mărul-lupului, făcute o dată la două zile. În cazul în care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic băi de șezut.

În cancerul genital la femei se face o clismă la două zile și o irigație vaginală (cu același tip de preparat ca și la clisme) o dată la trei-patru zile.

Cancer esofagian, la limbă etc. - se face gargară cu ceai de mărul-lupului, tătăneasă și mușețel, preparat întocmai ca și cel pentru clisme. În cadrul aceluiași tratament se vor realiza totodată clisme cu mărul-lupului, o dată la două zile.

Cancerul de piele - se face o dată la două zile o clismă cu mărul-lupului și în plus se aplică zilnic o cataplasmă cu tătăneasă și mărul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repetă până la dispariția totală a leziunii.

Infecții genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spălături vaginale cu un ceai preparat la fel că cel pentru clisme. Tratamentul se face vreme de 7-10 zile cu două săptămâni de pauză pentru refacerea florei vaginale. La bărbați se fac zilnic băi de șezut cu mărul-lupului, pentru sporirea imunității locale. Mai ales în infecții cu chlamidya și în cele bacteriene va fi respectat cu strictețe tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele două terapii mergând foarte bine în paralel.

Răni purulente, greu vindecabile la degetele de la mâini și de la picioare - se umple pe jumătate un păhărel îngust cu tinctura de mărul-lupului, după care se înmoaie în el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. În câteva zile infecția se va retrage și apoi va dispărea. Sunt multe cazuri de pacienți cărora trebuia să le fie amputat degetul și l-au salvat că prin minune doar cu acest tratament simplu.

Abcese, furuncule, eczeme infecțioase rezistente la alte forme de tratament - se pune pe locul afectat o cataplasmă cu mărul-lupului vreme de trei-patru ore pe zi, după care se lasă pielea să se zvânte în aer liber vreme de o oră. Se repetă aplicația zilnic, până la vindecarea totală.

Contra hemoroizilor - se folosește unguentul al cărui mod de preparare a fost descris anterior, cu care se fac aplicații locale de două-trei ori pe zi. Foarte utile sunt și băile de șezut cu mărul-lupului, care vor fi făcute o dată la două-trei zile.

sursă: efemeride.ro