O scrisoarea trimisă de sergentul Clement Barker, la câteva zile după Crăciunul din 1914, atestă faptul că trupele britanice şi germane au oprit ostilităţile şi au făcut pace, iar printre altele au jucat fotbal, şi-au dat cadouri (ţigări, vin, ciocolată, wkisky), au citit din Biblie psalmi, iar în ziua de Crăciun au oficiat şi o scurtă slujba.
Conform scrisorii, armistiţiul a început după ce un mesager german a venit la englezi, în Ajunul Crăciunului : „un mesager a venit dinspre liniile germane şi a spus că, dacă ei nu trag în ziua de Crăciun, nu trag nici de dimineaţă. Un german s-a uitat peste tranşee – nu a tras nimeni – oamenii noştri au făcut la fel, apoi câţiva dintre noi au ieşit şi au luat morţii (69 la număr), i-au îngropat şi imediat o minge de fotbal a zburat din tranşeele noastre, iar germanii şi englezii au jucat fotbal”.
Bruce Bairnsfather, implicat în eveniment, relata: „N-aş fi vrut să ratez acel unic şi ciudat Crăciun pentru nimic în lume… Am abordat un ofiţer german, cred că era locotenent, şi fiind un colecţionar împătimit l-am întrebat dacă nu poate să-mi ofere câţiva din nasturii săi… Am scos foarfeca de tăiat sârmă, şi cât ai clipi am tăiat câţiva şi i-am pus în buzunar. I-am dăruit doi de-ai mei, în schimb.”
Acest armistiţiu încheiat în tranşeele din jurul oraşului belgian Ypres a fost primul, dar nu şi ultimul act de cavalerie din războiul care a mai durat patru ani, soldaţi din spatele frontului povestind în mare taină despre ulterioarele evenimente de acest tip. Recunoaşterea de către oficialităţi a acestor fapte ar fi dus la decridibilizarea războiului că atare şi de aceea poate că atât prin presă vremii, cât şi prin alte mijloace s-a încercat muşamalizarea lor.
Sărbătoarea Crăciunului a avut un impact puternic asupra celor două tabere, şi asta pentru că duşmanii au devenit prieteni, ura, vrăjmăşia s-a transformat în prietenie, iubire.
Peste zece milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de lupta ale războiului iar, pe lângă acestea, mai mulţi şi-au pierdut viaţă în spatele liniilor frontului, datorită lipsei resurselor de baza – mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor – şi a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile şi conflicte interne (de exemplu, genocidul armean).
Evenimentul a fost ecranizat în 2005, de regizorul francez Christian Carion, sub titlul de „Joyeux Noel” (Crăciun Fericit). Filmul are că tema armistiţiul văzut prin ochii soldaţilor francezi, scoţieni şi germani, iar în 2005 a participat, hors-concours, la Festivalul de film de la Cannes.
Sursa: Opinia Timişoarei
