Cu o zi înainte de începerea Crăciunului, pe 24 decembrie 1914, trupele germane și cele britanice au încheiat un armistițiu, cunoscut în istorie că „Armistițiul de Crăciun”. Totul a început în seară de Ajun, când nemții, în ciuda rigidității de care au dat dovadă în cursul istoriei, au început să împodobească tranșeele punând lumânărele în copaci și cântând colinde. Se spune că de îndată ce nemții au fost auziți cântând, britanicii au încetat focul și au început să cânte alături de ei colinde.
O scrisoarea trimisă de sergentul Clement Barker, la câteva zile după Crăciunul din 1914, atestă faptul că trupele britanice și germane au oprit ostilitățile și au făcut pace, iar printre altele au jucat fotbal, și-au dat cadouri (țigări, vin, ciocolată, wkisky), au citit din Biblie psalmi, iar în ziua de Crăciun au oficiat și o scurtă slujba.
Conform scrisorii, armistițiul a început după ce un mesager german a venit la englezi, în Ajunul Crăciunului : „un mesager a venit dinspre liniile germane și a spus că, dacă ei nu trag în ziua de Crăciun, nu trag nici de dimineață. Un german s-a uitat peste tranșee – nu a tras nimeni – oamenii noștri au făcut la fel, apoi câțiva dintre noi au ieșit și au luat morții (69 la număr), i-au îngropat și imediat o minge de fotbal a zburat din tranșeele noastre, iar germanii și englezii au jucat fotbal”.
Bruce Bairnsfather, implicat în eveniment, relata: „N-aș fi vrut să ratez acel unic și ciudat Crăciun pentru nimic în lume… Am abordat un ofițer german, cred că era locotenent, și fiind un colecționar împătimit l-am întrebat dacă nu poate să-mi ofere câțiva din nasturii săi… Am scos foarfeca de tăiat sârmă, și cât ai clipi am tăiat câțiva și i-am pus în buzunar. I-am dăruit doi de-ai mei, în schimb.”
Acest armistițiu încheiat în tranșeele din jurul orașului belgian Ypres a fost primul, dar nu și ultimul act de cavalerie din războiul care a mai durat patru ani, soldați din spatele frontului povestind în mare taină despre ulterioarele evenimente de acest tip. Recunoașterea de către oficialități a acestor fapte ar fi dus la decridibilizarea războiului că atare și de aceea poate că atât prin presă vremii, cât și prin alte mijloace s-a încercat mușamalizarea lor.
Sărbătoarea Crăciunului a avut un impact puternic asupra celor două tabere, și asta pentru că dușmanii au devenit prieteni, ura, vrăjmășia s-a transformat în prietenie, iubire.
Peste zece milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de lupta ale războiului iar, pe lângă acestea, mai mulți și-au pierdut viață în spatele liniilor frontului, datorită lipsei resurselor de baza – mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor – și a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile și conflicte interne (de exemplu, genocidul armean).
Evenimentul a fost ecranizat în 2005, de regizorul francez Christian Carion, sub titlul de „Joyeux Noel” (Crăciun Fericit). Filmul are că tema armistițiul văzut prin ochii soldaților francezi, scoțieni și germani, iar în 2005 a participat, hors-concours, la Festivalul de film de la Cannes.
Sursa: Opinia Timișoarei
