Motivarea CCR pentru revenirea Renatei Weber ca Avocat al Poporului: Parlamentul NU poate avea drept discreționar - Ce judecători CRITICĂ decizia. DOCUMENT

Curtea a concluzionat în sensul că Avocatul Poporului răspunde numai în fata Parlamentului, activitatea sa fiind supusă controlului parlamentar. Drept urmare, Parlamentul este singura autoritate în măsură să aprecieze dacă activitatea desfășurată de Avocatul Poporului, în calitatea sa de conducător al instituției, s-a realizat în limitele stabilite de Constituție și lege sau, dimpotrivă, cu încălcarea acestora și, în consecință, printr-o evaluare obiectivă în cadrul căilor și procedurilor exclusiv parlamentare, să dispună măsurile legale.

CCR a reținut că legea care reglementează revocarea, ca modalitate de încetare a unui mandat, trebuie să stabilească cu certitudine cazurile în care intervine această sancțiune, menționând expres ipotezele obiective, determinate sau determinabile, care pot declanșa procedura de revocare.

„Curtea constată că actualul cadru normativ în temeiul căruia este adoptată o astfel de hotărâre prezintă o deficiență gravă de conținut, întrucât nu reglementează distinct și limitativ ipotezele în care se poate declanșa procedura de revocare. Posibilitatea revocării din funcție a Avocatului Poporului <<ca urmare a încălcării Constituției și a legilor>> nu respectă condițiile de claritate, previzibilitate și rezonabilitate”, arată CCR în Motivare.

Pe de altă parte, judecătoarele CCR Simina Tănăsescu și Livia Stanciu au formulat Opinie concurentă la decizia CCR privind neconstituționalitatea hotărârii Parlamentului de revocare a Renatei Weber din funcția de Avocat al Poporului. Cele două judecătoare nu sunt de acord cu faptul că decizia Curții a inclus și prevederea expresă referitoare la reîntoarcerea Renatei Weber pe postul deținut.

Acestea argumentează că în hotărârea Legislativului trebuia precizată și clar identificată fiecare faptă ori omisiune imputată Avocatului Poporului, precum și atribuția corespunzătoare ce nu a fost realizată sau a fost realizată defectuos ori abuziv.

Potrivit CCR, legea trebuie să prevadă procedura în cadrul căreia se analizează cererea de revocare și după a cărei parcurgere organul competent poate dispune revocarea, se precizează în Motivarea CCR. Aceasta trebuie să prevadă titularul dreptului de a cere revocarea, organul competent să cerceteze faptele imputate și vinovăția persoanei a cărei revocare se cere sau garanțiile exercitării dreptului la apărarea a acesteia (încunoștințarea persoanei a cărei revocare se cere, audierea sa publică înainte de revocare, posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, termenele procedurale etc.). Nu în ultimul rând, legea trebuie să reglementeze dreptul la recurs în fața unei instanțe independente și imparțiale, deci posibilitatea persoanei revocate de a contesta măsura revocării, în condițiile art.21 din Constituție referitor la liberul acces la justiție.

Pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității și temeiniciei măsurii revocării, instanța trebuie să cunoască rațiunile pentru care a fost dispusă revocarea, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului de revocare.

Obligația autorității emitente de a motiva actul constituie o garanție contra arbitrariului și se impune cu precădere în cazul unui atare act prin care, dispunându-se încetarea unui mandat în curs, se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

„Atunci când este învestită cu verificarea constituționalității unor hotărâri parlamentare cu caracter individual, Curtea Constituțională nu este instanță judiciară de contencios administrativ pentru a putea dispune repunerea în situația anterioară a persoanelor vizate de actul individual invalidat”, potrivit argumentelor celor două judecătoare CCR, privind reîntoarcerea lui Weber pe funcia din care a fost revocată.

„Considerăm că în Hotărârea Parlamentului nr.36/2021 trebuia precizată și clar identificată fiecare faptă ori omisiune imputată Avocatului Poporului, precum și atribuția corespunzătoare ce nu a fost realizată sau a fost realizată defectuos ori abuziv, inclusiv prin menționarea normelor juridice astfel încălcate”, afirmă cele două judecătoare în Opinia concurentă la decizia Curții Constituționale privind Hotărârea Parlamentului prin care Renate Weber a fost revocată din funcția de Avocat al Poporului.

Avocatul Poporului este supus controlului parlamentar, dar acest control parlamentar, ce poate fi concretizat inclusiv în evaluarea Avocatului Poporului în vederea revocării sale, trebuie să se desfășoare printr-o evaluare obiectivă și în conformitate cu Constituția, regulamentele parlamentare și legile incidente în materie, consideră cele două judecătoare.

În opinia lor, Simina Tănăsescu și Livi

a Stanciu consideră că, pentru revocarea Avocatului Poporului nu este suficientă respingerea rapoartelor anuale, ci trebuie respectate prevederile art.9 din Legea nr.35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, respectiv ”trebuie identificate fapte concrete sau omisiuni evidente în exercitarea atribuțiilor sale, prin care Avocatul Poporului a încălcat norme explicit identificate din Constituție ori din legea sa de organizare și funcționare sau care s-au concretizat într-o deturnare abuzivă a Avocatului Poporului de la rolul său constituțional”.

„Mai precis, revocarea Avocatului Poporului nu poate avea loc pentru realizarea atribuțiilor sale, ci pentru nerealizarea atribuțiilor sale ori pentru realizarea defectuoasă a acestora sau pentru exces de putere”, explică Simina Tănăsescu și Livia Stanciu în Opinia concurentă.