Bunicii României, UMILIȚI, cu mâna întinsă după o viață de muncă - Cu ochii în lacrimi, așa așteaptă sărbătorile

„Nu cred eu ca guvernul ne lasa sa murim de foame. Așa, cât de cât, ne mulțumim cu ce ne dă, iaurturi, niște cârnăciori... Daca azi am luat-o, eu in cateva zile n-o mai am. O am și pe fata mea care n-are serviciu si are un baietel bolnav cu autism. Nu i se da niciun medicament gratis, plateste in fiecare saptămână 3 milioane la terapie și îl duc la grădiniță. Vă dati seama cum ma descurc eu... Că nu mai pot. Merg pe strada si plang tot timpul”, povestește, cu ochii în lacrimi, o pensionară.

„Pensionarii si copiii nu au cum sa sufere pentru jocul lor politic. Murim de foame in casa. Noi suntem cu pensiile cele mai mici. Dupa 37 de ani de munca eu am o pensie de 909 lei. E foarte greu, dar am copiii, baiatul si nora care ma ajuta foarte mult, pentru că altfel n-as supravietui. Fiindca eu am boli care necesita medicamente. Ar fi foarte greu sa ma intretin singura, fiindca-i intretinerea..., cheltuielile curente la o garsoniera. Eu nu vad un film la televizor, doar stiri, ca să văd care e situația în România și ce se întâmplă cu noi, pensionarii, ca nu mai putem... traim de azi pe mâine”, mărturisește, cu durere, o altă pensionară.

O pensionară povestește cum se descurcă după ce face împrumuturi pentru a putea trăi.

„Făcui împrumut, ca n-am incotro. Să am de cumparat si eu ceva, la gaze.... Am 7 milioane la gaze, vine lumina. Nu ma descurc cu banii pe care ii am. Fac mereu imprumut, acum am terminat si am facut altul. Am luat sa ma descurc, sa am pana in primavara. Trebuie să păstrez din ăștia, să plătesc iarna asta”, mai spune o pensionară.