Rinită, gripă, guturai... Sunt boli atât de frecvente, încât aproape că nu mai tresărim atunci când auzim de ele. Dar ne schimbăm brusc atitudinea dacă diagnosticul este de „pneumonie".
Faptul că germenul a reușit să parcurgă distanța dintre nas și alveolele pulmonare, trecând prin trahee, bronhii și bronhiole și depășind toate mecanismele de apărare ale organismului (cili, mucus, celule de apărare) înseamnă fie că este vorba de un germen foarte virulent, fie că organismul este prea slăbit pentru a-i face față. Este și motivul pentru care pneumoniile apar la persoanele cu un sistem imunitar sau respirator vulnerabil ori deprimat: nou-născuți prematuri, copii, vârstnici, bolnavi cronic, fumători înrăiți. Iar sezonul rece este propice apariției acestei boli. În plus, pneumonia poate fi contractată în spital, prin infectarea cu germeni hiperagresivi, care au căpătat rezistență la antibiotice.
Ce simptome sunt alarmante
O infecție respiratorie care durează mai mult de două săptămâni trebuie să ridice suspiciuni de suprainfecție și de „coborâre" a procesului inflamator la nivelul plămânilor.
Pneumonia are următoarele simptome: tuse, febră (dar care poate să lipsească, mai ales în pneumonia virală), dureri în piept, slăbiciune și stare de oboseală, frisoane și dificultatea de a respira. Altă manifestare specifică este tusea cu expectorație sub forma unei spute ruginii, cu firișoare de sânge. Unele pneumonii sunt „duse pe picioare" mult timp, fără manifestări zgomotoase.
Pneumonia - Diagnostic și cauze
Medicul sau asistenta încearcă să depisteze pneumonia prin auscultația plămânilor cu ajutorul unui stetoscop. Pneumonia se asociază de obicei cu apariția unor zgomote specifice. Aceste zgomote anormale sunt cauzate de îngustarea căilor respiratorii sau de prezența în segmentele pulmonare pline în mod normal cu aer a celulelor inflamatorii și a lichidului, procesul fiind numit condensare.
În majoritatea cazurilor, diagnosticul de pneumonie este confirmat în urma efectuării unei radiografii toracice. În cazul majorității pneumoniilor bacteriene, țesutul pulmonar afectat apare pe radiografie ca o regiune densă de culoare albă (deoarece razele X nu traversează zona respectivă la fel de ușor ca zonele adiacente), în comparație cu care țesutul pulmonar din apropiere apare de culoare neagră.
În cazul pneumoniilor virale, se constată prezența unor striații sau pete albe difuze, intensitatea culorii fiind mai redusă decât cea constatată în pneumoniile bacteriene.
Unele pneumonii pot evolua către formarea unui abces pulmonar, care apare pe radiografie ca un spațiu plin cu lichid (puroi).
Așadar, radiografia îl ajută pe medic (însă nu totdeauna) să stabilească ce microorganism cauzează boala.
