Noaptea de 20 spre 21 august 1968 rămâne unul dintre cele mai negre momente din istoria postbelică. În acea noapte, peste 5.000 de tancuri sovietice și câteva sute de mii de soldați ai Pactului de la Varșovia au invadat Ceholovacia și Praga, cu scopul de a bloca reformele inițiate de Partidul Comunist local. În România, a fost momentul de grație al lui Nicolae Ceaușescu. Discursul său fulminant împotriva URSS și în apărarea Ceholovaciei i-a creat imagine de "reformator din interior"și l-au făcut să fie, pentru câțiva ani, cel mai bine văzut conducător comunist printe liderii occidentali.
Unii istorici susțín însă că, dincolo de aparența eroică și indiscutabilul efect mobilizator, discursul lui Ceaușescu de la balconul Comitetului Central, pe 21 august 1968, a fost în mare parte un derapaj al liderului PCR.
"Pătrunderea trupelor celor cinci țări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi, când popoarele se ridică la luptă pentru a-și apăra independența națională, pentru egalitate în drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste să încalce libertatea și independența altui stat. Nu există nicio justificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clipă numai, ideea intervenției militare în treburile unui stat socialist frățesc," le-a transmis Ceaușescu celor peste 100 de mii de oameni adunați în Piața Palatului și care l-au alaudat și aclamat sincer.
"Pe Nicolae Ceaușescu l-a lua gura pe dinainte. În megolomania lui, în aceasta grandomanie țărănească, de care el nu s-a despins niciodată, acolo, la balcon, a simțit cumva pulsul mulțimii din față și l-a luat gura pe dinainte, a ieșit din text, a spus mai multe decât era planificat să spună, a declarat istoricul militar Călin Hentea, în documentarul "TVR 60, istoria în știri".
Ideea derapajului este susținută și de doctorul în istorie Petre Otu."Documentele arată că Ceaușescu avea din partea celorlalți membri ai prezidiului permanent al Biroului Politic al PCR un mandat relativ limitat, dar se pare că s-ar fi înflăcărat și ar fi depășit acest mandat, fapt ce a creat o serie de greutăți în ceea ce privește relațiile bilaterale cu sovieticii."
sursă video: Arhiva Națională de Film/TVR
sursă foto: arhivă/Historia
Ideea nu este nouă. Ea a fost lansată de comuniștii din vechea gardă, care l-au calificat drept o eroare politică. Ion Gheorghe Maurer, citat de Historia, a declarat, după mulți ani, că o asemenea "atitudine violentă era pur și simplu o provocare inutilă. Printre altele, i-a amenințat pe ruși ca, dacă vor intra în țară, întreaga populație se va ridica împotriva lor. Asta a fost pur și simplu o invitație la invazie [...] Prin ceea ce a făcut, Ceaușescu a creat doar un risc enorm pentru țară. Alexandru Bârlădeanu avea și el același punct de vedere: "La adunarea populară l-a luat limba pe dinainte pe Ceaușescu. S-a înflăcărat și s-a montat sincer." Opiniiile celor doi trebuie privite însă și dintr-o altă perspectivă: uriașul suport popular, dar și în PCR, pe care l-a primit Ceaușescu în urma discursului din 21 august, plus recunoașterea cancelariilor occidentale, i-au oferit posibilitatea de a se debara de vechea gardă comunistă, a cărei marionetă a fost în primii ani ai mandatului.
Peste mai puțin de un an, pe 2 august 1969, președintele american Richard Nixon a ales România pentru prima vizită oficială a unui lider de la Casa Albă într-un stat comunist. Imaginea democrat-reformatoare a lui Ceaușescu s-a rispit, iar Nixon l-a descris drept "un marxist stalinist dur, lipsit de orice cultură a uzanțelor diplomatice.”
