În zorii zilei de 23 martie 1847, în Bucureşti domneau liniştea şi pacea. Era prima zi de Paşte, iar lumea se odihnea după Noaptea de Înviere. Prăvăliile erau închise şi hanurile aproape goale. La Palatul Domnesc, boierimea se adunase pentru a-l felicita pe domnitorul Gheorghe Bibescu. În acea perioadă exista obiceiul ca, de Sărbătorile Pascale, lumea să-şi descarce în aer puştile şi pistoalele. Această datină avea să stea la baza celui mai devastator incendiu din istoria Bucureştilor.
Profitând, probabil, de neatenţia celor din jur, Costache Filipescu, fiul de 11 ani al cluceresei Zoiţa Drugănescu, a luat pe ascuns un pistol, pe care l-a descărcat spre podul plin cu fân din şopronul casei. Evident, fânul s-a aprins imediat şi, cum casa cluceresei se afla în apropierea hanului „Constantin Vodă” (în prezent Muzeul Naţional de Istorie a României), o zonă unde clădirile erau înghesuite, iar vântul sufla cu putere, focul s-a extins rapid şi a mistuit aproape toate construcţiile din zonă. Peste drum se afla şi Biserica Sf. Dumitru, căreia i-au ars acoperişul şi pictura. ,,Vai ce vedere! Ce groază-vie!/ Ce biciu de pară, urgii cereşti!/ Ce jale mare, ce sărăcie/ Căzu odată pe Bucureşti/ (… ) Biserici sfinte, făcute bine/ Palate, hanuri, de rând ardea/ Lipscani, bolte de mărfuri pline/ Focului pradă toate cădea/ (…) Tot orizontul se înnegrise/ De fumuri multe ce izbucnea,/ Zbura în aer mărfuri aprinse/ Hârtii, materii pe sus pornea…”, descrie Anton Pann tabloul apocaliptic în ,,Memorabilul focului mare”.
Centrul oraşului, partea cea mai populată şi bogată, a fost devastat aproape în întregime. După cum notează istoricul Florian Georgescu, focul a mistuit ,,mahalaua «Sfântul Dimitrie», uliţa Franţuzească, uliţa Nemţească, uliţa Şelarilor, Puşcăria, Lipscanii, Marchitanilor, Hanul lui Zamfir, Bogasieriile, Braşoveniile, uliţa Bărăţiei cu biserica, a Zarzavagiilor, Hanul lui Papazoglu, «Sfântul Gheorghe Vechi», «Sfântul Gheorghe Nou», Târgul Cucului, Pescăriile vechi cu căvăfiile noi, Mahalaua Stelei, a Udricanilor, a Sfintei Vineri, a Lucacilor, a Sfântului Ştefan şi altele”.
Sursa: ziarulring.ro
