Pe vremuri, 1 Mai nu reprezenta prilej de petrecere la mare sau la munte. În comunism, muncitorii erau scoși la defilări pregătite din timp, manifestații propagandistice care să arate măreția sistemului.
Pașii executați perfect și sloganurile strigate cu mândrie, mai mult sau mai puțin reală, de muncitorii îmbrăcați ca la zi mare, făceau parte, în vremea comunismului, din obișnuitul zilei de 1 Mai. Repetițiile se făceau cu mult timp înainte, iar pancartele cu lozinci erau nelipsite.
1 Mai era momentul în care se prezentau realizările mărețe ale Partidului Comunist Român, iar organizarea trebuia să fie ca la carte.
De la paradele comunismului nu lipsea tovarășul Nicolae Ceaușescu alături de Elena Ceaușescu, care erau salutați de întregul popor.
De 1 Mai, românii puteau să vadă doar emisiuni închinate tovarășului, să asculte versuri și cântece patriotice, fanfara armatei sau reportaje dedicate acestei zile.
Ziua liberă se încheia la iarbă verde cu mici și bere, de altfel singurul obicei care a supraviețuit după căderea comunismului.
După Revoluție, prima zi a lunii Mai și-a pierdut semnificația, fiind doar o zi liberă în calendar pentru români, ocazie pentru a pleca spre munte sau la mare. Așa că, Ziua Muncii a devenit, mai degrabă, o amintire.
