Povestea impresionantă a românului care a trăit 225 de ani
Cel mai batran roman a trait in Bihor si a ajuns la fabuloasa varsta de 225 de ani! Varsta lui este consemnata de un notar, in cadrul unui proces!
Totul a inceput in satul Carpinet, la poalele Apusenilor, unde a aparut un conflict cu enoriasii din satul vecin, Leheceni. Oamenii nu se mai intelegeau dupa ce o biserica a fost ridicata chiar pe hotarul dintre doua sate si era impartita „in jumatate” spre folosinta celor doua comunitati. Scandalul a inceput dupa ce puterea de atunci a cerut ca Biserica sa plateasca impozit, dupa ce mult timp fusese scutita, pentru ca era construita din donatiile si pe pamantul satenilor, informează Click.
Pentru stingerea conflictului, comitele Bihorului, Diák Andrei, a ordonat un proces public „de statornicire” si reconfirmare a privilegiului regal, care a avut loc la Baita in 1619, arata expunere.com. La judecata au fost chemati primarii din 6 sate, dar si 20 de varstnici, „toti mai batrani de 100 de ani”, care au dat marturie sub aspru juramant ca toti preotii care au slujit biserica dintre hotare erau neamul lui Pascu, mostenind din tata-n fiu scutirea de impozite acordata de principesa Maria Cristina.
Notarul a scris de două ori: 225 de ani
Dintre cei chemati in fata judelui singurul caruia i s-a consemnat varsta a fost iobagul Lupu Bara din Carpinet, pomenit de notarul Gáspár Nemeti de doua ori in actul de judecata (facsimil).
„Avea 225 de ani„, arata procesul-verbal. Tocmai datorita varstei sale, a fost si cel mai credibil, marturisind ca traise anii celor trei generatii de preoti si ca i-a cunoscut pe toti. „Stiu sigur ca Popa Marcu a fost fiul batranului Popa Pascu si tatal lui Achim (n.r. – tatal lui Avram), care n-au platit niciodata impozit pe pamantul bisericesc”, a spus batranul Lupu, insirand genealogia familiei preotesti. Iobagul a intarit astfel cu vorbele sale porunca imparateasca, potrivit careia „Cine va aduce popa strain ii va obliga pe popii de aici la plata impozitului sau a prestarii de munci”.
A doua dovada apare la transcrierea actului original. In 1785, biserica de pe hotarul dintre Leheceni si Carpinet nu mai avea preot, dupa ce ultimul descendent al ctitorului Pascu s-a stins din viata fara mostenitori.