VINEREA MARE. Să nu faci în niciun caz acest lucru în Biserică la Prohodul Domnului. Este mare păcat
VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Slujbele şi ceremoniile liturgice din Vinerea Mare reproduc patimile, moartea şi îngroparea Mântuitorului, într-un chip impresionant şi cu o puternică înrâurire asupra sufletelor credincioşilor. În această Vineri au loc două din slujbele cele mai impresionante care dau zilei respective greutatea ei. Este vorba de slujbele vecerniei Sâmbetei celei Mari.
VINEREA MARE. Prohodul Domnului. După rânduielile liturgice stabilite foarte de timpuriu, ziua de vineri este una din puţinele zile aliturgice din timpul unui an bisericesc. În această zi, în biserica nu se săvârseste nici un fel de liturghie pentru că atunci are loc şi se retrăieşte de către credincioşi jertfă Mântuitorului pe cruce. Că şi întreagă săptămâna, este o zi de adâncă tristeţe pentru moartea Domnului. La ora îndătinată de regulile de cult, se oficiază ceasurile liturgice împărăteşti, urmată de vecernia numită a Sâmbetei celei mari, în care, la cântărea slavei de la Stihoavnă: "Pre Ţine Cel ce te îmbraci cu lumina că şi cu o haina", se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii şi se aşează pe o masă, în faţă Sfintei Cruci, adusă aici solemn, conform crestinortodox.ro.
Obiceiuri neştiute de Paşti pentru fiecare zonă a ţării
VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Primele flori ale primăverii împodobesc Sfântul Epitaf, iar genunchii nu se sfiesc să se plece înaintea celui ce este simbolic prezent cu trupul mort printre noi. Aici, în jurul Sfântului Epitaf se desfăşoară cea mai impresionantă dintre slujbele cultului divin public ortodox, utrenia sâmbetei celei mari, considerată de unul din marii teologi ortodocşi "punctul culminant al creaţiei liturgice ortodoxe."
VINEREA MARE. Prohodul Domnului. În centrul acestei slujbe stă Prohodul, adică acea serie lungă de cântări bisericeşti sau imne, scurte că întindere, compuse în limba originală în formă de versuri împărţite în trei stări sau grupe, inegale că număr de strofe. Aşa de pildă, grupa sau starea întâi cuprinde 73 de strofe, a două 60, iar a treia 43, prima strofă repetându-se la sfârşitul fiecărei stări. Fiecare strofă este precedată de un stih din psalmi, dar care în practică nu se mai citeşte. Prohodul se cânta pe o melodie jalnică, primele două stări pe glasul V, iar a treia pe glasul III, dar cântărea are în sine şi o notă de optimism şi bucurie.
Săptămâna Mare. Tradiţii şi obiceiuri. Când se trece pe sub masă?
"VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Cântărea Prohodului", aşa de cunoscută tuturor credincioşilor, reprezintă încheierea unei adevărate drame care începe cu prinderea Mântuitorului şi se sfârşeşte cu punerea lui în mormânt. La această drama şi îndeosebi, la încheierea ei, credincioşii nu sunt spectatori, ci iau parte cu trup şi suflet. Tânăr şi bătrân, într-un fel oarecare este părtaş la desfăşurarea acestei drame. Legătură creştinului este aşa de intimă cu Mântuitorul, încât îl petrece cu cântări şi laude, că pe fiinţă cea mai scumpă.
VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Aceste cântări şi laude alcătuiesc "Prohodul", care înseamnă slujba de înmormântare şi care cuprinde în sine bogăţie şi duioşie în cântare. Dintre toate cântările liturgice ale Bisericii noastre, Prohodul este cea mai cunoscută, mai populară şi mai iubita de către credincioşi, care iau parte la ea cu toată angajarea lăuntrică, formând un singur trup şi suflet cu toţi cei care sunt în biserica.
Săptămâna Mare. Ce tradiţii e bine să respecţi în fiecare zi şi ce să NU faci, de miercuri
VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Adunaţi în toate bisericile, pentru a cânta slujba de înmormântare a lui Hristos, "creştinii alcătuiesc un singur cortegiu mistic de îngropare şi sentimentele lor de durere pentru Patimile Stăpânului, de dragoste şi venerare se revarsă prin laudele prohodului, precum stropii nenumăraţi ai apelor se împreună într-o singură albie, formând un fluviu." Această desăvârşită popularizare a Prohodului se datoreşte, pe lângă alte motive, mai ales faptului că această este singură cântare ritmată dintre toate cântările noastre bisericeşti.
VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Exprimând sentimente de durere pentru răstignirea şi moartea Dumnezeiescului Răscumpărător, dar şi de nădejdea apropiată în învierea Să, Prohodul este o exprimare practică şi cântată a teologiei răscumpărării. Alcătuirea Prohodului este atribuită marelui imnograf bizantin Iosif Studitul (1826). Deşi face parte din slujba utreniei Sâmbetei celei mari, cântărea Prohodului a făcut că acest serviciu divin să fie cunoscut în popor cu denumirea de slujba Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos, şi, deoarece o parte însemnată a acestei slujbe o alcătuieşte înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf, care simbolizează cortegiul de îngropare a trupului Mântuitorului, această utrenie mai este cunoscută în unele părţi din ţară şi cu denumirea de înconjurarea bisericii.