Noua lege care dă undă verde României la război. Ce ni se ascunde
Parlamentul a depus un nou proiect cu privire la apărarea țării. Această lege ar permite României să desfășoare mai multe intervenții militare fără acordul NATO. Totul pentru a contracara așa-zisele "amenințări hibride", care sunt tot mai des invocate de liderii aliaților.
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România a tras un semnal de alarmă după publicarea proiectului de lege și mai mult, a cerut modificarea acestuia chiar de către parlamentari.
Noua lege conține expresiile "amenințări și pericole", respectiv "măsurile corespunzătoare în domeniile de competență". Aceste formulări vagi permit statului român să ia inclusiv măsuri restrictive de drepturi și libertăți, specifice în mod obișnuit stării de urgenţă, de asediu, de război sau declarării mobilizării. Totul și în cazul în care niciuna dintre aceste stări excepționale nu a fost declarată.
Situații neclare în noul act normativ
Cu toate acestea, legea nu defineşte sau, măcar, exemplifică în ce pot consta aceste "ameninţări şi pericole". Astfel, autoritățile, pot lua decizii în funcție de aprecierea subiectivă a unei situații.
Mai mult, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului cere definirea prin lege a noțiunii de "amenințări hibride". În textul legii se regăsește următorul alineat:
„Parlamentul României aprobă angajarea unor capabilități militare și non militare pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, pentru contracararea amenințărilor hibride, la propunerea Președintelui României, după consultarea CSAT.”
Cu alte cuvinte, România poate declanşa oricând un război, sub pretextul combaterii unor ameninţări hibride.
Atacul unor teritorii străine, fără acordul NATO
Nu în ultimul rând, acest proiect de lege ar permite României să atace teritorii străine fără să existe o decizie a conducerii NATO care să ateste necesitatea unor astfel de demersuri.
Legea nici nu precizează care sunt autoritățile statului român care ar trebui să fie consultate și nici cine ar trebui să le consulte. Totul în contextul în care, în mod obișnuit, decizia intervenţiei militare, revine preşedintelui ţării, la propunerea prim-ministrului.