MENIU

Mii de oameni, la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală pentru a se închina moaştelor Sfântului Nectarie

Mii de oameni au mers, sâmbătă, la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală, să se închine la racla cu moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina, considerat vindecător de boli, care au fost scoase în procesiune şi aşezate într-un baldachin din curte, pentru hramul din 9 noiembrie, potrivit Mediafax.

Mănăstirea Radu Vodă, cu hramul Sfânta Treime, are ca protector, din 2002, pe Sfântul Nectarie Taumaturgul. Părticele din moaştele Sfântului Nectarie, dăruite mănăstirii în 2001, sunt aşezate într-o raclă care stă în partea stângă a bisericii, sub un baldachin.

Sâmbătă, moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina (Grecia) au fost scoase în procesiune din mănăstire şi puse spre închinare într-un baldachin aşezat în curte.

Mii de oameni, din Bucureşti şi din alte localităţi din ţară au venit să se închine moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie la sărbătoarea prăznuirii sale, acesta fiind considerat un vindecător de cancer şi de alte boli şi un sprijin pentru cei aflaţi la necaz. Oamenii au aşteptat la coadă pentru a ajunge în curtea bisericii şi a se închina raclei în care sunt părticele din moaştele Sfântului Nectarie.

"Ori de câte ori simt nevoia, vin şi mă rog cu convingerea că Sfântul Nectarie îmi ajută şi îmi schimbă viaţa în bine. Şi aşa şi este", a spus Cristina, o femeie de 40 de ani, care a venit în Capitală pentru această sărbătoare încă de joi.

Moaştele Sfântului Nectarie vor rămâne spre închinare până duminică noapte, când vor fi reintroduse în biserică.

Sfântul Nectarie Taumaturgul, adică Vindecătorul sau Cel ce tămăduieşte, este cunoscut pentru minunile pe care le făcea încă din timpul vieţii, cu rugăciunile sale fierbinţi pentru toţi ce-i cereau ajutorul. După trecerea sa la cele veşnice, mormântul său a devenit loc de pelerinaj, iar înalţii ierarhi ai Bisericii, văzând minunile ce se săvârşeau acolo şi descoperind moaştele neatinse şi plăcut mirositoare, au hotărât canonizarea Sfântului Nectarie.

"Acesta este, pentru întreaga lume ortodoxă, ajutor trimis de la Dumnezeu pentru cei aflaţi în suferinţă, în nevoi, în boli de toate felurile. Pe lângă acatistul şi rugăciunea stăruitoare către Sfântul Nectarie, pe lângă pelerinaje la sfintele sale moaşte, lectura minunilor de netăgăduit ce s-au săvârşit este un prilej de a cunoaşte mai multe despre Sfântul Nectarie Taumaturgul şi despre dragostea sa nemărginită pentru oamenii aflaţi în suferinţă", a spus preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Sfântul Nectarie, unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Patriarhia Ecumenică în secolul trecut, s-a născut în anul 1846, în Silivria Traciei (localitate lângă Constantinopol), din părinţi săraci, dar foarte evlavioşi. La botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aici, sufletul său începe să-l descopere pe Hristos în inima sa, prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.

După ce a terminat studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia superioară. Mai mulţi ani, evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfântul Nicolae din Cairo, capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie şi blândeţe. De aceea era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.

Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi şi ucenici, o frumoasă mânăstire de călugăriţe în insula Eghina, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi s-a retras definitiv în această mânăstire şi a dus o viaţă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, ajutându-i pe toţi cei care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie le-a spus ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul, la 8 noiembrie 1920, fiind înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.

După mai bine de douăzeci de ani, trupul său a fost găsit în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mânăstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare. În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.