Cum se trăia gay în '80, ce-a fost în Piaţa Universităţii? Un maraton de teatru INDEPENDENT

STAGIUNEA TIR – TEATRUL ISTORIILOR RECENTE (20 septembrie – 14 octombrie) strînge piese excelente care ating subiecte fierbinţi: de la viaţa gay-ilor pe vremea lui Ceauşescu, pînă la mărturii din Valea Jiului, mărturiile migranţilor din România sau poveşti din Piaţa Universităţii '90 spuse chiar de eroii evenimentelor şi reinterpretate de actori. "Moldova independentă. Erată" este o piesă care-şi propune să completeze şi să corecteze istoria oficială.

Reproducem mai jos programul şi cîteva detalii despre fiecare piesă:

Stagiunea TIR (Teatrul Istoriilor Recente) este un proiect de revalorizare a istoriei recente prin intermediul unor spectacole de teatru care au în centru momente istorice semnificative și controversate, cu impact în evoluția socială și culturală actuală. Proiectul prezintă 6 spectacole şi un film documentar care pornesc de la documentarea istoriei recente, spectacole de investigare și dezbatere a unor evenimente cu impact important asupra prezentului din România și Republica Moldova. 

Toate spectacolele vor fi urmate de dezbateri moderate de istoricul Marius Bogdan Tudor, care se vor axa, pe de-o parte, pe problematicile socio-politice tratate de fiecare spectacol și pe felul în care spectacolele chestionează aspecte din istoria recentă. În cadrul proiectului, va fi lansat și numărul 7 din Gazeta de Artă Politică, dedicat aceluiași subiect - Teatrul Istoriilor Recente, care își propune să ofere un suport teoretic suplimentar demersurilor artistice.

Prin istoriile pe care le explorează, proiectul își propune să aducă în prim-plan o istorie alternativă la istoria oficială, o istorie care își propune recuperarea unor evenimente, momente și episoade din istoria recentă, invizibile, puțin explorate sau mediatizate dintr-o perspectivă unilaterală.

Toate spectacolele se vor desfășura cu acces gratuit pentru public.

SÂMBĂTĂ 27 SEPTEMBRIE ORA 19.00, UNATC, SALA OCTAVIAN COTESCU (PALATUL COPIILOR)

NU NE-AM NĂSCUT ÎN LOCUL POTRIVIT

DUMINICĂ 28 SEPTEMBRIE SEPTEMBRIE ORA 19.00, UNATC, SALA OCTAVIAN COTESCU (PALATUL COPIILOR)

NU NE-AM NĂSCUT ÎN LOCUL POTRIVIT

LUNI 29 SEPTEMBRIE, TEATRUL LUNI DE LA GREEN HOURS

ORA 18.30 LANSARE GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR. 7 – TEATRUL ISTORIILOR RECENTE

ORA 20.00 CAPETE ÎNFIERBÂNTATE. 13-15 IUNIE 1990

MARȚI 30 SEPTEMBRIE ORA 20.00, TEATRUL LUNI DE LA GREEN HOURS

ÎN SFÂRȘIT Documentar de Vlad Andrei Gherghiceanu (Durata: 14 min.)

SubPĂMÂNT. VALEA JIULUI DUPĂ 1989

LUNI 6 OCTOMBRIE ORA 20.00, TEATRUL LUNI DE LA GREEN HOURS

DUPĂ TRAIAN ȘI DECEBAL

LUNI 13 OCTOMBRIE ORA 20.00, TEATRUL LUNI DE LA GREEN HOURS

ÎN SFÂRȘIT Documentar de Vlad Andrei Gherghiceanu (Durata: 14 min.)

SubPĂMÂNT. VALEA JIULUI DUPĂ 1989

MARȚI 14 OCTOMBRIE ORA 20.00, TEATRUL LUNI DE LA GREEN HOURS

CAPETE ÎNFIERBÂNTATE. 13-15 IUNIE 1990

Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990

De: Mihaela Michailov & David Schwartz

Cu: Alexandru Potocean

Sound: Cătălin Rulea

Scenografia: Adrian Cristea/Adela Iacoban

Spectacolul Capete înfierbântate reactivează în conștiința publică un calup de istorie vie, din perspectiva actorilor sociali implicați în evenimente. Adevărul despre aceste evenimente este suma punctelor de vedere, de cele mai multe ori contradictorii și imposibil de redus la o unică perspectivă. 13-15 iunie 1990 este un proiect de cercetare si performare a istoriei recente, inițiat de Mihaela Michailov si David Schwartz în decembrie 2009. Proiectul are la baza procesul de documentare prin diferite metode: interviuri cu martori, presa scrisa, rapoarte ale diferitelor instituții și organizații, dezbateri, discuții publice, ateliere etc., concentrate în jurul evenimentelor din București, din 13-15 iunie 1990. Proiectul are două componente: realizarea unui spectacol de teatru documentar și construcția unei arhive audio-video de interviuri realizate cu actanti ai evenimentelor – manifestanți, persoane rănite sau arestate, mineri, muncitori, pensionari, lideri ai mișcării “Piața Universității”, lideri politici, procurori care au instrumentat cazul, jurnaliști. 

Clear History

De Nicoleta Esinencu, Veaceslav Sambriș, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc

Producția: Teatrul-Spălătorie din Chișinău, Moldova

Clear History este un spectacol despre trecutul recent al Moldovei, un trecut ce pare a fi total necunoscut tinerei generaţii şi complet ignorat sau poate chiar ascuns cu grijă de către cei din generaţia-martor al acestor evenimente. „Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul. Zdrobiţi vrăjmaşul din răsărit şi din miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi.” Este ordinul care l-a transformat pe Mareşalul Antonescu într-un adevărat erou al neamului în ochii majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova, simbolizînd totodată începutul procesului de eliberare de sub ocupaţia sovietică a ceea ce astăzi numim Republica Moldova. Marea majoritate a populaţiei nu cunoaşte însă acţiunile iniţiate de Antonescu şi regimul său împotriva populaţiei evreieşti ce locuia în această regiune: crearea ghetourilor şi a lagărelor de concentrare sau deportarea acestora în Transnistria. Aceste fapte pur şi simplu nu există.  Ele au fost sistematic şterse din memoria noastră colectivă.

După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România)

De / cu: Paul Dunca, Mihaela Michailov

Scenografia: Andrei Dinu

Producția: Salonul de Proiecte, București

Cum „se trăia gay” înainte de 1989 în România? Care erau locurile de întâlnire? Care erau ritualurile de socializare și structurile de oprimare? Care erau efectele articolului 200 care pedepsea, cu închisoarea de la 1 la 5 ani, relațiile sexuale între persoanele de același sex? Cum puteai să fii cine erai, fentându-ți identitatea și, totuși, existând într-un regim de acceptare tăcită? Cum au continuat abuzurile împotriva dreptului la reprezentarea identității după 1989?

După Traian și Decebal este un fragment de istorie underground a fenomenului homosexualității înainte și după 1989. Paradoxurile cenzurii au funcționat perfect. Deși era interzis, a existat o viață gay în România.

Moldova independentă. Erată

de: Ion Borș, David Schwartz, Dumitru Stegărescu, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc.

Producția: Teatrul-Spălătorie din Chișinău, Moldova

Spectacolul construiește o istorie subiectivă a Republicii Moldova, care completează și corectează istoria oficială. Este istoria nescrisă și nespusă la școală, despre perspectivele oamenilor obișnuiți asupra schimbărilor economico-politice. Spectacolul pune alături reprezentarea anti-eroizantă a principalelor evenimente publice și transmiterea vocilor celor care nu ajung în manualele de istorie decât, cel mult, sub formă de statistică.  Într-un context în care liderii politici, agenții capitalului și intelectualii publici fac front comun împotriva cetățenilor, spectacolul propune o sumă de erate necesare la istoria oficială, care este scrisă, ca întotdeauna, de cei puternici, și utilizată ca simplu instrument al puterii.

Nu ne-am născut în locul potrivit

De Alice Monica Marinescu și David Schwartz

Cu: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan

Scenografia: Adrian Cristea, muzica: Cătălin Rulea, traducerea în limba arabă: Bashar Al-Kishawi

Mulțumiri speciale: Bashar Al-Kishawi, Margareta Eschenazy, Valentina Ivanov, Ahmad Marwi, Sana Rahimo, Simina Guga

Spectacolul se joacă cu subtitrări în limbile engleză și arabă

Textul împletește poveștile de viață a 5 persoane care au trăit experiența refugiului cu fragmente din Ghidul de Obținere a Cetățeniei Române pentru Cetățeni Străini.  Spectacolul creează contextul favorabil pentru cunoaşterea şi înţelegerea dinamicilor migrației și refugiului, și ale statutului refugiaţilor şi migranţilor în general. Spectacolul își propune să problematizeze și să discute în sfera publică aspecte de importanță fundamentală în contextul global contemporan, precum lupta împotriva migraţiei în paralel cu nevoia de migranţi pentru dezvoltarea economiei capitaliste, nevoia de refugiu, dreptul de a călători ca drept fundamental al tuturor, instrumentalizarea „străinului” ca țap ispășitor pentru problemele sociale și economice.

SubPământ. Valea Jiului după 1989

De: Mihaela Michailov și David Schwartz

Cu: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei ȘerbanScenografia: Adrian Cristea, muzica: Bogdan Burlăcianu, documentare: Vlad Petri 

SubPământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect de observaţie şi analiză a existenţei cotidiene a unor comunităţi afectate decisiv de schimbările politice şi sociale care au avut loc începînd cu anii ’90. Proiectul îşi propune să documenteze situaţia economică, viaţa şi munca minerilor în post-socialism. SubPământ este un proiect de reconstrucţie performativă a poveştilor-document care fundamentează istoria comunităţilor din Valea Jiului, aflate la limita dintre supravieţuire, migraţie, dispariţie şi posibilă reconstrucţie. Spectacolul Sub Pământ are la bază o cercetare în Valea Jiului sub formă de  ateliere, discuţii libere şi interviuri cu mineri, soţii de miner, pensionari, copii, paznici de mină, lideri de sindicat, oameni care trăiesc din furtul de cărbune. Sub Pământ este un spectacol-arhivă de poveşti-mărturii ale unor comunităţi pe cale de dispariţie. Spectacolul îşi propune revalorizarea poveştilor, a problemelor şi culturii unor categorii sociale deseori ignorate în teatrul românesc de după 1989: comunităţile muncitoreşti.

ÎN SFÂRȘIT

Documentar emoțional de Vlad Andrei Gherghiceanu

 Am aflat încă de la o vârstă fragedă că deasupra capului meu de locuitor atârnă o mare cantitate de fontă, fier și oțel; că oameni mulți, în uzine mari, muncesc necontenit să o crească an după an.

Imaginile cu oamenii care, felul în care, și locul unde făceau toate astea m-au impresionat puternic și am hotărât că odată și odată va trebui să le văd cu ochii mei. Să merg acolo.

Când în sfârșit am ajuns la Hunedoara, frumusețea clasică, antică, de for roman în ruină, m-a lăsat cu gura căscată.

Timp de doi ani am ajuns, val-vârtej, cât de des am putut, să văd cum construcțiile în ruină ale combinatului siderurgic dispar una câte una, până la ultima. (Vlad Andrei Gherghiceanu)