Caracatița intereselor ”țesute” de IRIDEX în jurul gropii de gunoi de la Chiajna
Însă, în centrul acestei afaceri de zeci, sau poate chiar sute, de milioane de euro, este omul de afaceri Corneliu Pascu, directorul general al IRIDEX, un apropiat al mogulului Dan „Felix” Voiculescu. Mai mult, afacerea nu putea prospera și nu s-ar fi putut perpetua fără sprijinul „dezinteresat” unor instituții ale statului, dar și prin non-combatul altora, precum SRI, scrie Puterea.
Însă, în centrul acestei afaceri de zeci, sau poate chiar sute, de milioane de euro, este omul de afaceri Corneliu Pascu, directorul general al IRIDEX, un apropiat al mogulului Dan „Felix” Voiculescu. Mai mult, afacerea nu putea prospera și nu s-ar fi putut perpetua fără sprijinul „dezinteresat” unor instituții ale statului, dar și prin non-combatul altora, precum SRI.
Teleportare controlată de interese, de la Giulești-Sârbi la Chiajna
Istoria afacerii Iridex a început în 1998, când se emite Hotărârea de Acceptare nr.2158/11.12.98 privind adjudecarea licitației organizată de Primăria Municipiului București și JICA (Japan Internațional Cooperation Agency) având ca obiect ecologizarea depozitului de deșeuri Giulești-Sârbi, precum și proiectarea, execuția și exploatarea unui depozit ecologic. Însă, anterior, pe 21.07.1998, Consiliul Local Chiajna și primarul Mircea Minea își dau acordul către IRIDEX, reprezentată prin directorul general Corneliu Pascu, pentru concesionarea a 165.000 mp (teren agricol și pășune, neatribuit la aplicarea Legii 18/1991 și aflat în administrarea C.L. Chiajna). Anul următor, mai exact pe 01.03.1999, se semnează Protocolul nr. 946 privind schimbarea locației din licitație, între Primăria municipiului București, reprezentată de viceprimarul Dumitru Enescu și IRIDEX, reprezentată prin directorul general Corneliu Pascu, câștigătorul licitației privind proiectarea, execuția și exploatarea unui depozit ecologic în zona Giulești-Sârbi.
De fapt, obiectul acestui protocol vizează schimbarea locației de la Giulești-Sârbi, din Sectorul 6 (unde se afla depozitul de deșeuri menajere ce ar fi trebuit ecologizat), la Chiajna (teren pășune și agricol aparținând Primăriei Chiajna) și concesionarea, atenție!, fără licitație, în regim de extindere a unei suprafețe de teren de 700 mp solicitată de IRIDEX Group, prin dosarul 2.533 din 22.06.1998, limitrof unui teren proprietate a IRIDEX Group, situat în Șos. București-Ploiești nr.15, în Sectorul 1. Ulterior, pe acest teren din Sectorul 1 al Capitalei unde se vor ridica spațiile de birouri ale IRIDEX, se va regiza și pune în scenă un aranjament imobiliar incredibil între Primăria Sectorului 1, condusă de Andrei Chiliman, și firma Iridex.
Cum se exploatează o „confuzie”
La câteva zile după semnarea acestui protocol, mai exact pe 11.03.1999, se încheie contractul nr. 955 între Primăria Municipiului București, reprezentată de Primarul General Viorel Lis, și IRIDEX Group Import Export SRL, prin directorul general Corneliu Pascu, privind „Proiectarea, execuția, exploatarea și postmonitorizarea unei rampe ecologice de depozitare a deșeurilor situate în zona Giulești-Sârbi pe terenul identificat conform planului de situație”.
Capacitatea depozitului este de 4.500.000 mc, iar durata contractului este de 20 de ani, luându-se în calcul o cantitate medie de deșeuri menajere și stradale pe an este de 225.000 tone/an. Potrivit acestui contract, costul de colectare a gunoiului menajer este 8,5 USD/tona de deșeuri, dar pentru primii doi ani tariful de colectare este de 12,5 USD/tonă deșeuri. Dar, în contract se strecoară o primă neconcordanță menită să genereze confuzie între volumul depozitului -capacitatea cotată în metru cub - și costul depozitării deșeurilor per tonă. Astfel, dintr-o notă aflată la Primăria Capitalei, rezultă că 1 mc de deșeuri are 0,8 tone greutate. Ulterior, această confuzie va fi exploatată de către toate depozitele de deșeuri ce facturează conform greutății și nu volumului, iar Autorizația de Mediu va fi data pe volum-mc.