Adevărul despre strigoi. Îţi va schimba modul în care vezi lumea din jur
Strigoiul sau moroiul este fie fantomă unei persoane decedate, şi atunci se mai numeşte şi strigoi mort, fie manifestarea unei fiinţe omeneşti, în cazul strigoiului viu. Acestuia din urmă, în timp ce doarme, la miezul nopţii (după primul cântat al cocoşilor), îi iese sufletul pe gură iar trupul îi rămâne în pat, că şi mort.
Sub înfăţişarea unei umbre strigoii cutreieră prin locuri izolate sau prin gospodăriile rudelor şi cunoscuţilor făcându-şi de cap, speriind şi pocind trecătorii pe drum. Uneori se dau de trei ori peste cap şi se transformă în fiare (îndeosebi în pricolici, omul-lup). Alteori încalecă pe toiege vrăjite (pe beţe de alun) sau pe păsări măiestre pentru a cutreieră prin lumea această sau prin cealaltă, pentru a-şi lovi duşmanii şi a le face pagubă. Strigoii morţi, şi în special strigoaicele, sunt de o răutate neînchipuită, ucid copiii şi le sug sângele, strică căsătoriile, îi sărăcesc pe oameni. Sufletele strigoilor au zilele lor speciale când se întâlnesc în anumite locuri, pe la răspântii, şi dansează sau mimează împreună o bătaie, fie că sunt strigoi vii sau că sunt strigoi morţi.
Momentele lor de absolută libertate sunt în număr de trei: noaptea dinspre ziua Sfântului Andrei, numită şi Noaptea Strigoilor, noaptea de Santoader şi noaptea de Sangeorge. În aceste nopţi ei ies cu toţii din morminte, se adună şi dansează împreună. În noaptea de Sangeorge se adună la întruniri pe muntele Retezat, venind de la mari depărtări călare pe cozi de maturi şi pe beţe. Împotriva petrecerilor lor cu efecte malefice, trecătorii pe munte zgaraiau cândva cercuri magice pe suprafaţă pământului, în care intrau că să se apere. De altfel, tot în anumite coclauri din lanţul munţilor Carpaţi, în munţii Retezat, Godeanul şi Ceahlăul, se adunau vrăjitoarele, din 7 în 7 ani, în pelerinaje secrete. Iar în partea de nord a Transilvaniei să spune că moroii se adună pe muntele Bihor. Strigoii vii nu-şi aduc aminte ce au făcut în timpul nopţii decât foarte rar, numai atunci când cineva reuşeşte să le rănească sufletul materializati.
În acele nopţi luminate de cornul lunii, cei născuţi sâmbătă (care au deci darul de a putea vedea strigoii), dacă stau la panda, văd, prin curţile bisericilor şi prin cimitire, nişte chipuri care tot ies din morminte, pleacă şi nu se întorc decât după cântatul cocoşului, când au isprăvit tot ce aveau de făcut. Aceştia sunt strigoii morţi sau moroii.
Dacă cineva lasă uşa descuiată într-una din nopţile în care umblă strigoii, sau dacă nu mănâncă usturoi, este rău de el, căci strigoiul, intrând îi mănâncă inima, îi suge sângele, de se îmbolnăveşte rău şi moare. Cel ce moare din pricina unui strigoi se face şi el strigoi. La al treilea cântat al cocoşilor în cer (“la cantalori”), sufletul se întoarce în trupul adormit al strigoilor.
Sursa: almeea.ro