Interviul publicației ProSport cu Nadia Comăneci a pornit de la faptul că sportivei i se spunea „fetița care nu zâmbea niciodată”, cum este prezentată și într-un roman al Lolei Lafon, iar acum locul ei este luat de Simona Halep, fiind descrisă similar: zâmbetul apare rar pe chipul său, și doar la terminarea jocului.
De ce nu zâmbea niciodată Nadia Comăneci în timpul concursului și de ce nu zâmbește nici Simona Halep pe terenul de tenis?
Este foarte dificil să zâmbești pe o bârnă care este extrem de îngustă, trebuie să te concentrezi un minut și jumătate. După ce am terminat exercițiul am zâmbit mereu, dar fiecare are personalitatea lui. Este un detaliu ce ține de concentrare, psihologic sportivii se prezintă diferit când concurează. Este o chestie de personalitate.
În sportul anului 2018, Serena Williams vorbește despre sexism și discriminarea femeii în sport. Cum stă sportul la capitolul acesta?
Mai are încă de muncă sportul la acest capitol. Merge într-o direcție bună, sunt foarte multe mișcări care s-au creat, în care se pune accent exact pe acest aspect, pe egalitatea dintre femeie și bărbat. Cred, totuși, că în Statele Unite, situația este destul de avansată față de alte țări din Europă. Este greu, însă, să comentez ce s-a întâmplat în ultimele zece zile în tenis. Dar, este încă foarte multă muncă și este, încă, foarte adevărată această problemă, la nivel general.
Ați rămas în gimnastică și a devenit misiunea dumneavoastră să dați, cumva, înapoi, sportului și României. Ce sfat i-ați da Simonei Halep pentru a gestiona acest tip de relații conexe sportului de mare performanță, rolul de model?
Nu știu ce aș putea să îi spun Simonei, pentru că, deja, este în sport de ani de zile, joacă tenis de când avea cinci ani, este în top de ceva vreme și nu este nimic nou pentru ea. Ea trebuie să își gestioneze viața personală. Statutul de model îl câștigi prin ceea ce faci. Trebuie să fii cine ești tu. Mai multe aici.
