Povestea dureroasă a Auricăi. A născut 15 copii, iar acum toți au abandonat-o în spital și i-au transformat casa în grajd

A crescut 15 copii – dintre care 9 sunt încă în viață – dar niciunul nu a vrut să o primească sub acoperișul său.

Casa, transformată în adăpost pentru animale

Aurica a locuit până de curând în comuna Fântânele, județul Iași, arată știrileprotv.ro. Propria casă, agonisită din muncă și sacrificii, a fost cedată unuia dintre fii, în speranța că acesta îi va asigura bătrânețea. În schimb, spune femeia, a fost alungată, iar locuința i-a fost transformată în grajd.

„Unul dintre băieți m-a dus la spital ca să scape de mine. Am fost tare bună cu dânsul. Le-am dat la toți”, povestește Aurica, cu lacrimi în ochi.

Refuzată de șase dintre copii

Ambulanța a făcut numeroase încercări de a o readuce în sânul familiei. Însă fiecare drum s-a încheiat cu aceeași ușă închisă. Echipaje de la UPU-SMURD, asistenți sociali și polițiști au mers rând pe rând la șase dintre cei nouă copii ai femeii. Toți au refuzat s-o primească.

„Copiii au motivat că nu au spațiu. Dar e greu de înțeles cum o mamă care a crescut 15 suflete poate deveni o povară în pragul bătrâneții”, a declarat Sorin Chelaru, primarul comunei Fântânele.

„Le-am dat tot. Pensia nici nu o mai văd”

Aurica își trăiește acum zilele în salonul de urgențe, printre paturi medicale, aparate și personalul spitalului. Deși are o pensie, susține că nu mai are acces la ea – copiii ei fiind cei care o încasează.

„Ce-mi doresc cel mai mult? Liniște. Aici, în spital, măcar e liniște”, spune bătrâna, resemnată.

Vecinii și rudele din sat confirmă povestea tristă. O cumnată susține că întreaga familie s-a destrămat din cauza moștenirii, iar un vecin spune că femeia a muncit o viață și a fost o mamă demnă, dar este acum tratată cu nepăsare de propriii copii.

Autoritățile încearcă acum să-i găsească un loc într-un centru pentru persoane vârstnice. Însă toate instituțiile sunt deja la capacitate maximă. Până când o soluție se va contura, Aurica rămâne pe un pat de spital, în grija cadrelor medicale.

O viață de sacrificiu se încheie, iată, în tăcere și singurătate. Iar întrebarea care rămâne – dureroasă și incomodă – este: cum poate o mamă să fie uitată de propriii copii?