De ce miroase agricultura: ce legătură are mirosul unui câmp fertilizat, simțit uneori la kilometri distanță, cu hrana de calitate

Un miros persistent, neobișnuit sau foarte diferit nu poate fi atribuit automat fertilizării doar pentru că apare într-o zonă agricolă sau într-o perioadă în care aplicarea acestui fertilizant este permisă de reglemntări. Și invers, simplul fapt că simțim mirosul caracteristic gunoiului de fermă nu dovedește, prin el însuși, existența unei poluări sau a unei fertilizări excesive. Comisia Europeană tratează separat problema mirosului și pe cea a emisiilor, recunoscând că agricultura este o sursă importantă de amoniac, care se reduce însă prin gestionarea și aplicarea mai precisă a gunoiului de fermă.

6 lucruri care explică de ce „mirosul de țară” poate ajunge până la noi

1. Mirosul poate călători dincolo de terenul fertilizat. Vântul transportă aerul, astfel că familiarul „miros de țară” poate fi perceput și la distanță de parcela pe care s-a lucrat.

2. Faptul că se simte temporat mai puternic mirosul „de țară” nu înseamnă că s-a fertilizat prea mult. Intensitatea percepută depinde mult de vreme și de direcția aerului. Nasul detectează mirosul, dar nu poate măsura doza aplicată pe hectar.

3. Seara putem simți mai intens mirosul fertilizării organice. Când aerul devine mai calm și mai stabil, mirosul se dispersează mai greu și poate rămâne mai aproape de sol.

4. Relieful Transilvaniei poate influența traseul mirosului „de țară”. În zonele cu dealuri, văi și depresiuni, configurație întâlnită, de exemplu, în județul Cluj, aerul rece poate coborî spre zonele joase și poate transporta odată cu el compușii odorigeni.

5. Nu toate fertilizările organice miros la fel. Dejecțiile lichide tind să producă un miros mai intens decât materialele mai uscate, iar gunoiul de grajd de la bovine, dejecțiile de porcine și gunoiul de pasăre cu așternut au profiluri diferite. Mirosul familiar al fertilizării agricole nu trebuie confundat automat cu orice miros pestilențial persistent.

6. „Mirosul de țară” este temporar și poate fi redus. Pe măsură ce materialul se usucă sau este încorporat, iar vremea se schimbă, ceea ce simțim în aer se diminuează. Injectarea sau încorporarea rapidă pot reduce puternic mirosul și, în același timp, păstrează mai mult azot pentru cultură. Să nu uităm că, mirosul trece în câteva ore sau zile, dar nutrienții valorificați rămân pe câmp și contribuie la următoarea recoltă.

O legătură neașteptată între mirosul „de țară” a unui câmp fertilizat orgnanic și cât ne costă mâncarea

În aprilie 2026, fertilizanții azotați din UE costau cu 71% mai mult decât media din 2024. Gazul natural determină aproximativ 70% din costurile producerii fertilizanților azotați europeni, iar UE continuă să importe aproximativ 30% din fertilizanții cu azot, 70% din cei fosfatici și 40% din potasiu. Aceste cifre par foarte departe de coșul de cumpărături, dar nu sunt! Comisia Europeană spune că fertilizanții sunt esențiali pentru creșterea plantelor, stabilitatea producțiilor și calitatea recoltelor. Când devin prea scumpi, fermierii nu pot transfera pur și simplu tot costul în prețul produselor agricole. Unii reduc fertilizarea sub necesarul culturii, iar consecința poate fi o producție mai mică, ceea ce conduce, pe lângă o calitate mai slabă a recolei, la o ofertă mai mică și, deci o creștere a prețurilor. De aceea, gunoiul de fermă are astăzi o a doua viață economică: azotul, fosforul și potasiul recuperate și aplicate acolo unde solul are nevoie de ele sunt nutrienți pe care fermierul nu trebuie să îi cumpere integral dintr-o altă sursă. Trebuie precizat că utilizarea fertilizării organice nu produce automat alimente mai ieftine sau mai nutritive deoarece prețul și calitatea hranei depind de mult mai mulți factori. Înseamnă însă ceva foarte concret: o plantă suficient și echilibrat hrănită are condițiile pentru a-și atinge potențialul de producție și parametrii de calitate, iar utilizarea nutrienților deja existenți în fermă poate reduce una dintre presiunile de cost care pornesc de pe câmp și se pot transmite mai departe în prețul alimentelor.

De ce recunoaștem atât de ușor un câmp fertilizat

Mirosul gunoiului de fermă nu provine dintr-o singură substanță, ci este un amestec de compuși rezultați din materia organică și din procesele microbiene care au loc în aceasta. Compoziția materialului, umiditatea și modul în care a fost păstrat fac ca gunoiul de la bovine, dejecțiile de porcine și gunoiul de pasăre cu așternut să nu miroasă identic. Tocmai de aceea „mirosul de țară” este mai degrabă o familie de mirosuri recognoscibile decât un singur miros standard. Și mai există o particularitate: pentru a simți un miros nu este necesar ca substanța care îl produce să se afle la o concentrație care să ne permită să deducem din intensitatea lui doza aplicată pe teren. Unele molecule sunt perceptibile olfactiv la concentrații foarte mici. Cercetările europene asupra mirosurilor produse de materiale organice au identificat numeroși compuși cu praguri olfactive foarte joase, ceea ce explică de ce nasul poate detecta un amestec complex chiar atunci când anumite componente sunt prezente în cantități reduse. Așadar, „miroase foarte tare” și „s-a fertilizat foarte mult” nu sunt două afirmații echivalente și nici corelate în mod direct. Disconfortul rămâne însă real și poate afecta calitatea vieții, motiv pentru care fermierii respectă normele în vigoare și cele mai bune practici, BAT, pentru a minimiza pierderile substanțelor nutritive în aer.

Există un motiv economic pentru care fermierul nu vrea ca fertilizantul să rămână „în aer”

Aici apare poate cea mai interesantă răsturnare de perspectivă: Unele procese care contribuie la emisiile asociate fertilizării reprezintă și pierderi pentru fermier. Azotul care se volatilizează sub formă de amoniac nu mai poate fi valorificat de cultură și de aceea, agricultura modernă încearcă să limiteze aceste pierderi prin aplicare mai precisă, alegerea condițiilor meteorologice și, unde tehnologia și cultura permit, încorporarea rapidă sau injectarea materialului în sol. Comisia Europeană indică aplicarea mai precisă a gunoiului de fermă printre metodele de reducere a emisiilor agricole de amoniac.

Interesul celui care locuiește lângă teren și interesul fermierului se întâlnesc, așadar, mai mult decât pare: cât mai puțin pierdut în aer, cât mai mult păstrat pentru cultură.

Partea pe care nasul nu o poate detecta este cea pentru care se face, de fapt, lucrarea agricolă

Dacă am putea privi o tonă de gunoi de fermă prin prisma plantei, am vedea altceva decât miros: azot, fosfor, potasiu și, în materialele organice solide, materie organică. Pentru plantă, acestea nu sunt „deșeuri” și nici „mirosuri”. Sunt resurse importante pentru o recoltă de calitate: azotul participă la formarea aminoacizilor și proteinelor, fosforul este implicat în procesele energetice și dezvoltarea rădăcinilor, iar potasiul contribuie la reglarea apei și la răspunsul plantei la stres. O cultură nu poate produce la nesfârșit dacă recoltăm nutrienții din teren fără să îi refacem și de aceea fertilizarea organică a supraviețuit trecerii de la agricultura tradițională la agricultura modernă. Nu pentru că agricultura nu ar avea alternative, ci pentru că recuperarea nutrienților pe care îi avem deja are logică agronomică și economică. Iar aceasta nu este doar o idee romantică despre întoarcerea la natură: Uniunea Europeană urmărește explicit dezvoltarea fertilizanților bio-based și a circuitelor prin care nutrienții existenți în agricultură sunt recuperați și reutilizați, pentru a reduce dependența de fertilizanți minerali și vulnerabilitatea fermelor la prețurile acestora.

Nu orice miros neplăcut este „miros de țară”. Dar nici „mirosul de țară” nu este ceva neobișnuit într-o regiune agricolă

Nu orice miros trebuie acceptat ca fiind „de țară”, ci  înseamnă să recunoaștem un fenomen agricol obișnuit fără să îl confundăm automat cu altceva. Mirosul tipic fertilizării organice apare în legătură cu lucrările agricole, variază odată cu vremea și cu deplasarea maselor de aer și se diminuează pe măsură ce materialul se usucă, este absorbit sau încorporat în sol. Un miros persistent, atipic, care nu urmărește acest tipar nu ar trebui atribuit unei ferme sau fertilizării organice fără identificarea sursei. Într-o regiune agricolă, mirosul de gunoi de fermă în perioada legală a fertilizării este la fel de legat de calendarul lucrărilor agricole precum praful de la recoltare sau utilajele care apar pe șoselele de țară în timpul campaniei agricole. Diferența este că mirosul poate călători și ne face să credem că agricultura este mult mai aproape decât este în realitate. Iar ceea ce ajunge până la noi este doar fracțiunea perceptibilă a procesului pentru că dincolo de mirosul temporar, e important de fapt, ce rămâne în sol: nutrienții disponibili plantei, materia organică din sol, capacitatea de reține apa mai bine și de a obține recolte suficiente și de calitate și valoarea economică păstrată în fermă.

Poate acesta este cel mai corect mod de a privi familiarul „miros de țară”: ca pe un efect temporar și recognoscibil al unei lucrări agricole necesare. Beneficiul adevărat apare mai târziu și nu se simte în aer: în solul care își reface resursele, în cultura suficient hrănită și, în cele din urmă, în capacitatea agriculturii de a produce hrană de calitate la costuri cât mai controlabile.

Ce întreabă oamenii când mirosul ajunge dincolo de câmp

De ce miroase agricultura tocmai în anumite perioade ale anului? Pentru că fertilizarea urmează calendarul culturilor și regulile privind perioadele în care îngrășămintele organice pot fi aplicate. Așa cum vara vedem combinele la recoltat, în anumite perioade ale primăverii și toamnei, în funcție de reglementările adaptate tipului de relief, putem simți temporar și efectele olfactive ale lucrărilor de fertilizare.

De ce în Transilvania poate părea că mirosul „de țară” „coboară” spre localități? Nu este doar o impresie. Este relevant într-un relief precum cel transilvănean, cum e de exemplu, cel din județul Cluj, unde zonele agricole, dealurile, văile și depresiunile se succed pe distanțe relativ mici. Astfel, în anumite seri calme, aerul rece și mai dens poate coborî dus de vânt de pe versanți și se poate acumula în văi și depresiuni.

Dacă îl simt de la câțiva kilometri, înseamnă că mirosul este neobișnuit de puternic? Nu neapărat. Distanța la care poate fi perceput depinde foarte mult de direcția vântului și de condițiile de dispersie. Un miros care ajunge departe nu spune, singur, nici cât fertilizant s-a folosit, nici dacă aplicarea a fost corectă sau incorectă.

Este „mirosul de țară” același lucru cu un miros pestilențial persistent? Nu. Mirosul fertilizării organice este legat de o lucrare agricolă, se disipează odată cu uscarea sau încorporarea materialului și cu vremea și, în mod obișnuit, durează câteva ore sau zile. Un miros atipic sau persistent nu ar trebui pus automat pe seama fertilizării organice doar pentru că există ferme ori terenuri agricole în zonă.

Cât timp este normal să se simtă după fertilizare? Nu există un număr universal de ore sau zile. Durata depinde de material, metoda de aplicare și, foarte mult, de vreme. Este însă un fenomen temporar, limitat ca arie, asociat lucrării agricole, nu o caracteristică permanentă a terenului: uscarea, încorporarea și schimbarea condițiilor atmosferice reduc treptat ceea ce ajunge în aer. 

De ce fertilizăm organic dacă pentru o perioadă e posibil să apară un disconfort oflactiv? Pentru că ceea ce nasul percepe temporar este doar o parte a unui proces cu un rol și impact mult mai important și de lungă durată. Gunoiul de fermă readuce în circuit azot, fosfor, potasiu și materie organică, ajutând culturile să primească nutrienții de care au nevoie și reducând o parte din necesarul de fertilizanți minerali (îngrășăminte chimice) cumpărați. Miza nu este mirosul, ci ceea ce rămâne după ce acesta dispare: un sol în care resursele sunt refăcute, culturi suficient și echilibrat hrănite și condiții pentru recolte suficiente și de calitate, cu o presiune mai controlabilă asupra costurilor de producție.

Află mai multe:

European Comssion (2018), Final Report Summary - ODOURCOB (OdourCOB - Odour Characterization of Odorants from Biosolids), 23.03.2018, disponibil la: https://cordis.europa.eu/project/id/622523/reporting

European Comssion (2021), Regulation (EU) 2021/2116 of 2 December 2021 on the financing, management and monitoring of the common agricultural policy and repealing Regulation (EU) No 1306/2013

European Comssion (2026), Enhancing nutrient management with CAP Strategic Plans, iunie 2026, disponibil la: https://agriculture.ec.europa.eu/document/download/51c62c7c-d429-48e4-8a39-4c29051b9fb2_en?filename=report-enhancing-nutrient-management-with-csps_en.pdf

European Comssion (2026), Ensuring availability and affordability of fertilisers, disponibil la: https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/agri-food-supply-chain/ensuring-availability-and-affordability-fertilisers_en