Bătrâna din imagini trăiește singură într-un sat sărac din Botoșani. A avut doi copii, dar fiul i-a murit în urmă cu câțiva ani, iar fiica trăiește departe de ea. Nu a mai vizitat-o pe femeie de ani buni, iar de la o zi la alta, bătrâna se descurcă tot mai greu. Nici în tinerețe femeia nu a dus o viață lipsită de griji.
Bătrână: El era rău. Era un bețivan.
Reprezentant ONG: Vă bătea?
Bătrână: Foarte mult.
Reprezentant ONG: Ați avut o viață grea!
Bătrână: Foarte grea, mai rău ca la pușcărie. Mă bătea, mă fugărea. El stătea în casă, eu aduceam lemne. Chiar dacă avea cal, căruță, eu aduceam cu spatele. Stăteam acolo în spate la grajd. După ce adormea el, ieșeau copiii afară și strigau ”Mamă, hai în casă că el a adormit”. Și apoi intram așa ca gâza în casă, mă puneam într-un colț și stăteam la căldură.
Într-o zi însă, soțul ei a plecat de acasă și nu s-a mai întors. Femeia a anunțat poliția însă cazul a rămas doar un caz de dispariție nerezolvat.
Femeia se gândește cu groază la iarna ce urmează: nu are lemne pentru foc și nici bani să-și cumpere.
Reprezentant ONG: V-ați pregătit cu lemne pentru la iarnă?
Bătrână: Nimic! Nu am...
Reprezentant ONG: Iarna bate la ușă, bunica, ce faci?
Bătrână: Nu știu ce-oi face... Am ajuns până la 21.
Reprezentant ONG: Tensiunea?
Bătrână: Da...
