Peste două sute de nume conține prima listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225, unitatea din cadrul Departamentului Securității Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigrației românești. Unele sunt cunoscute publicului larg și active în spațiul public, cum ar fi Ioan Aurel Pop, noul președinte al Academiei Române (foto), Cornel Nistorescu, ziarist, sau sociologul Dorel Abraham, scrie Revista 22, sub semnătura cercetătorului Mădălin Hodor.
În februarie1985, generalul-locotenet Aristotel Stamatoiu, șeful Centrului de Informații Externe (CIE, continuatorul DIE), a emis un ordin prin care le cerea tuturor unităților subordonate să-și actualizeze situația surselor aflate în legătură și să transmită datele lor complete către UM 0503 (Cartoteca CIE). Drept urmare, la 13.05.1985, UM 0225, unitatea care se ocupa de urmărirea emigrației românești, a întocmit un tabel conținând numele colaboratorilor pe care îi avea în legătură la acea dată, tabel pe care l-a înaintat conform ordinului către UM 0503. Așa numita ”Brigadă Antiemigrație” se ocupa cu ”contracararea acțiunilor ostile RSR desfășurate de centrele de propagandă din străinătate.” Pintre cele 200 de nume aflate pe respectiva listă se află nume sonore ale intelectualității românești: istorici (Ioan Aurel Pop, Dan Berindei, Ioan Chiper, Radu Constantinescu), sociologi (Dorel Abraham, Ștefan Costea), ziariști (Cornel Nistorescu, Adrian Vasilescu, Mihai Pelin), filologi (Ștefan Cazimir, Ion Coja, Ion Deaconescu), medici (Petre Ciobanu, Constantin Gorgos) etc.
Președintele Academiei Române respinge ideea de a fi colaborat cu structurile de informații ale statului comunist.
Într-un răspuns transmis site-ului stiripesurse.ro, președintele Academiei Române susține că nu a semnat niciun angajament, nu a călătorit decât în state din fostul lagăr socialist, de trei ori, și nu a făcut decât să trimită câteva articole de specialitate, prin intermediul conducătorului său de doctorat, la reviste din străinătate.
"Modul de prezentare a dlui Hodor este insidios! Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securitatii, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Stefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, intre anii 1985-1987, cateva articole de popularizare a istoriei noastre, „pentru o publicatie a emigratiei romane” (dupa cum mi-a spus). Mi-a si adus apoi doua numere dintr-o revista aparuta in Germania. Chiar daca as fi vrut sa refuz, nu puteam, pentru ca era seful meu de catedra si conducatorul meu de doctorat. Pe de alta parte, a publica inainte de 1989, in strainatate era ceva aproape de neimaginat. Era important si pentru raportarea activitatii de cercetare etc., iar posibilitati de publicare (in afara propagandei de partid) erau infime. Prof. Pascu era liber sa calatoreasca si am fost convins ca, in calatoriile sale, fusese rugat sa dea materiale de istorie... Cred ca de aceea apar pe acea lista publicata in Revista 22. Un alt motiv nu exista! De altfel, in dreptul numelui meu scrie NU!"
