La vremea aceea, Traian Basescu si PDL au lucrat mult pentru impunerea lui Ciolos. Dar au reusit. Hai sa spunem, apropo de ce ne intereseaza in acest articol, ca Ciolos era stampilat ca apartinind grupului “popularilor” din PE.
Si facem un salt in timp si ajungem in 2014, la negocierile subterane care au precedat alcatuirea Comisiei Europene condusa de Jean-Claude Junker. In principiu, era batut in cuie sa ramina Ciolos. Se vorbea si de Horia Georgescu, si de Corina Cretu, dar pe tonuri joase. Ar fi vrut Ponta, dar nu prea avea cum sa-i iasa. Basescu si Junker agreau varianta Ciolos, deci parea sa fie clar. In ceata raminea doar numele portofoliului rezervat Romaniei. Ca sa nu-l lase pe Ponta in ofsaid in fata partidului, Basescu si Junker l-au lasat si pe el sa treaca numele Corinei Cretu pe hirtia cu propunerea Ciolos. Ponta a scris si o scrisoare oficiala, i-a dat o copie si lui Zgonea s-o puna, chipurile, in sertarul Camerei Deputatilor, dar scopul era clar: sa fale partidul ca el, micul Titulescu, a a vut un cuvint de spus, a tras sforile si, iata, e posibil sa fie Corinuta lor si nu Dacianul lui Basescu. Desi, cind se gindea la asta, Ponta zimbea misterios gindindu-se ca si daca iese Ciolos, tot el cistiga partida. In mintea lui, ii pregatise o surpriza lui Basescu.
Mai multe, pe blogul lui Robert Turcescu.
