Mircea Geoană, amintiri de la începuturile Parteneriatului Strategic România-SUA: Cum a ajuns Bill Clinton la București

„A fost summitul de la Madrid de acum câteva zile, un summit de uriaș succes, dar tot la Madrid, acum 25 de ani, lucrurile nu arătau atât de bine pentru România. Îmi aduc aminte, ca tânăr ambasador, cum o națiune întreagă își pusese speranță în aderarea și invitarea României la NATO în primul val, la Madrid. România nu a fost invitată.

Am trăit cu toții, atunci, un profund sentiment de dezamăgire. De la exaltare, la aproape depresie națională. Vreau să mulțumesc pe această cale președintelui Emil Constantinescu, care a fost la cârma țării în acele momente grele, pentru modul înțelept și rezilient în care a știut, împreună cu cei care conduceau România atunci, să absoarbă șocul.

Ce să facem după eșecul de la Madrid? Cum să repornim mecanismul relației cu Statele Unite ale Americii? Într-o zi de vară, în Washington, împreună cu Ronald Asmus și cu Strobe Talbott, care venise de la jogging, avea un mic biroul personal, în spatele biroului oficial, le-am zis: Nenorocire, nenorocire! Avem nevoie să dăm un semnal puternic pentru România! Avem nevoie să arătăm că Madridul nu a fost o ușă închisă, ci un început de capitol nou în relația româno-americană.

Am venit cu ideea unui concept strategic. Am venit cu ideea ca președintele Clinton să viziteze Bucureștiul, iar ei m-au întrebat: Crezi ca românii s-au supărat pentru că nu am invitat România în NATO și vor să arunce cu roșii in președinte? Pot să jur, pun capul pe ghilotină dacă românii nu îi vor oferi președintelui Clinton cea mai caldă primire.

Mulți dintre noi am trăit momentele Pieței Universității și vizita președintelui Bill Clinton, acea mână ridicată cu președintele Emil Constantinescu, sute de mii de tineri și de cetățeni ai Bucureștiului venind să salute președintele SUA. Un rol deosebit l-a avut și ambasadorul Alfred Moses, un imens prieten al României“, a povestit Mircea Geoană, vineri.