Scris deDana Bărăgan Publicat: 21 oct. 2026, 09:34
Social-democratul Mihai Fifor atrage atenția asupra vulnerabilităților strategice ale României în Marea Neagră și susține că reuniunea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), convocată marți de președintele Nicușor Dan, ar trebui să depășească evaluarea incidentelor recente și să stabilească o strategie pe termen lung pentru protejarea intereselor maritime ale țării. Într-un mesaj publicat miercuri dimineață pe Facebook, fostul ministru al Apărării avertizează asupra riscurilor pentru infrastructura energetică, navigația comercială și exploatarea resurselor din zona economică exclusivă.
Potrivit lui Mihai Fifor, războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a schimbat radical mediul de securitate din regiunea Mării Negre, unde amenințările convenționale se suprapun cu riscurile asociate războiului hibrid.
“
România nu își mai poate permite să își construiască securitatea maritimă pe evaluări și mecanisme de apărare concepute pentru un mediu regional radical transformat de războiul din Ucraina
— a transmis Fifor.
Fostul ministru consideră că incidentele din apropierea coastelor României și Bulgariei arată că efectele conflictului depășesc tot mai mult limitele geografice ale teatrului de operațiuni din Ucraina.
Mihai Fifor: Zona economică exclusivă, o vulnerabilitate strategică
Una dintre principalele probleme semnalate de Mihai Fifor este capacitatea României de a-și proteja drepturile și interesele din zona economică exclusivă (ZEE) a Mării Negre. Acesta amintește că hotărârea Curții Internaționale de Justiție de la Haga din 2009, în disputa maritimă cu Ucraina, a reprezentat un succes major al diplomației românești. În același timp, menționează că delimitările maritime cu Bulgaria și Turcia nu sunt integral finalizate.
În opinia sa, vulnerabilitatea principală nu ține însă de delimitarea frontierelor maritime, ci de diferența dintre drepturile recunoscute internațional și capacitatea efectivă a statului de a le proteja.
Zona economică exclusivă nu reprezintă teritoriu național în același sens juridic ca marea teritorială, iar România exercită aici drepturi suverane asupra resurselor, fără a beneficia de suveranitate deplină.
Mihai Fifor atrage atenția și asupra complexității aplicării mecanismelor de apărare colectivă ale NATO în cazul unui incident produs în această zonă.
“
Un incident împotriva unei instalații energetice din ZEE nu atrage automat mecanismele de apărare colectivă aplicabile unui atac asupra teritoriului național
— a subliniat el, referindu-se la prevederile articolelor 5 și 6 ale Tratatului Atlanticului de Nord.
Potrivit lui Fifor, această particularitate juridică și politică ar putea fi exploatată prin acțiuni hibride, sabotaje sau atacuri a căror atribuire este dificilă.
Neptun Deep și protecția infrastructurii energetice din Marea Neagră
Un alt punct important al mesajului publicat de Mihai Fifor îl reprezintă proiectul Neptun Deep, care va crește importanța României pe piața regională a gazelor naturale, dar și responsabilitățile statului în materie de securitate.
Platformele offshore, conductele submarine și infrastructura de transport al energiei vor deveni obiective strategice a căror protecție nu poate fi asigurată exclusiv prin mijloacele apărării convenționale.
Fifor avertizează că un eventual atac asupra acestor obiective ar putea afecta simultan securitatea energetică, stabilitatea economică și capacitatea de descurajare a României, cu posibile consecințe asupra pieței energetice europene. În acest context, reuniunea CSAT ar trebui, în opinia sa, să analizeze integrat capacitățile de supraveghere și intervenție din zona economică exclusivă, protecția infrastructurii critice și coordonarea dintre instituțiile responsabile.
Mihai Fifor cere o abordare NATO mai amplă pentru securitatea Mării Negre
Fostul ministru consideră că eforturile naționale trebuie completate de o cooperare mai consistentă între aliații NATO. El amintește colaborarea dintre România, Bulgaria și Turcia pentru combaterea minelor marine, dar susține că evoluția amenințărilor impune extinderea cooperării către securitatea navigației comerciale, protecția infrastructurii submarine și mecanismele de răspuns la incidente produse în zonele economice exclusive.
“
Nu este vorba despre extinderea artificială a obligațiilor Tratatului Atlanticului de Nord, ci despre adaptarea instrumentelor de descurajare și apărare la realitățile unui mediu în care infrastructura critică poate deveni țintă înaintea teritoriului propriu-zis
— a afirmat Fifor.
Acesta face referire și la evoluțiile din Mediterana Orientală, unde disputele privind delimitarea zonelor economice exclusive, accesul la resurse și controlul infrastructurii submarine ilustrează legătura tot mai strânsă dintre dreptul mării și competiția geopolitică.
Critici privind timpul pierdut de România în ultimele luni
În mesajul său, Mihai Fifor critică perioada scursă din luna mai până în prezent, despre care susține că a afectat capacitatea României de a răspunde coerent provocărilor de securitate din Marea Neagră.
“
Din păcate, din luna mai și până astăzi România a pierdut timp extrem de prețios, într-o perioadă în care evoluțiile din Marea Neagră impuneau coerență, continuitate și capacitate de reacție
— a mai spus social-democratul.
Fifor consideră că instalarea Guvernului condus de Luca Niculescu, învestit de Parlament marți, 20 octombrie, oferă României posibilitatea de a relua dialogul cu partenerii și aliații și de a consolida o poziție coerentă în privința securității regionale. În opinia sa, noul Executiv trebuie să trateze securitatea Mării Negre ca pe o provocare strategică majoră, alături de urgențele economice, bugetare și sociale.
Ce miză are reuniunea CSAT
În concluzia mesajului său, Mihai Fifor susține că reuniunea Consiliului Suprem de Apărare a Țării ar trebui să reprezinte un punct de plecare pentru o strategie de securitate maritimă adaptată noilor riscuri regionale.
“
Miza reuniunii CSAT nu ar trebui să fie doar evaluarea a ceea ce se întâmplă astăzi în Marea Neagră, ci definirea modului în care România va fi capabilă să răspundă provocărilor de mâine
— mai spune Mihai Fifor.
Fifor subliniază că recunoașterea internațională a drepturilor suverane nu este suficientă în absența unor capacități politice, militare și instituționale care să permită exercitarea și apărarea lor.