Lazăr a explicat de ce a făcut parte din comisia de eliberări condiționate de la Aiud

,, Să nu uităm că penitenciarele erau unități militare, iar lucrătorii erau toți militari. Era o ordine militară iar procurorul nu putea umbla unde dorea el. Dosarul era examinat fără prezența celor în cauză fiindcă era o evaluare strict tehnică'', a explicat Lazăr.

,,Celor care îndeplineau fracția respectivă se considerau că îndeplineau fracția și erau anulate având în ele un proces verbal care reprezenta sinteza dosarului respectiv: calcului pedepsei, fracția, cât a executat prin muncă și apoi erau rapoartele de pedepsire descrise și dovezile  temeinice de îndreptare. Raportat la acest criteriu propunerea era 'da' sau 'nu'. Nu era important să-l vezi pe cel în cauză, așa se aprecia, așa erau regulile. Regulamentul spunea că se văd dosarele și se fac propunerile. Asta era'', a mai spus procurorul general.

Penitenciarul Aiud avea aproximativ 1000-1500 de dosare. Era un penitenciar suprapopulat. Erau multe dosare. Între ele erau toți cei care îndeplinseră fracția, Nu era o separare pe infracțiuni sau pe alte asemenea situații. Comisia se ținea o dată la două sau trei săptămâni până când se echilibrau lucrurile”, a completat Augustin Lazăr.