Emil Hurezeanu a fost invitatul lui Octavian Hoandră, într-un interviu acordat Realitatea TV.
Ambasadorul României în Germania a fost prezent la Cluj, unde și-a lansat cartea, „Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc 1996-2015”.
Emil Hurezeanu: "Încerc să explic, chiar la începutul cărții, că doar timpul trece și noi ne pe-trecem. "Pe trecerea" timpului e o combinație între ce poate face timpul în raport cu noi sau noi în raport cu timpul. Ne punem, ca pe o trecere de pietoni, de-a curmezișul, dar nu reușim să facem nimic.
Am publicat această carte pentru că sunt dator față de propria mea traiectorie de jurnalist, de care nu vreau să mă despart. Am avut șansa să fiu și aproape și departe referitor la țara noastră, cu multe lucruri care s-au întâmplat aici și binoclul meu s-a întors, văzând lucrurile de aproape departe și invers, iar rezultatul a fost această carte. E vorba despre ce s-a întâmplat, fiind vorba mai mult despre trecerea timpului și fiind vorba despre exercițiul elementar al observației. Nu am avut niciodată intenția, ca jurnalist, să îmi exprim părerea personală. Am fost mereu un om al interpretării, al amintirii, al comparației. Mi se pare că jurnaliștii sunt obligați să țină cont de un nivel de coordonate, nord, sud, și est vest. Dintre trecut, trecând prin prezent, către viitor.
Am crezut că, având șansa ca până în 1989 să vorbesc la mirofonul unui post de radio liber în limba română, trebuia să țin cont tuturor colegilor care nu au această șansă și nu puteam rata șansa de a fi critic, fundamentalist, integrist. Alb sau negru.
(...) Oamenii forțează secvența ultimă, clipa. Au un fel de percepție granulară asupra lumii, care ne-o dau instrumentele postmoderne, postnaționale, postpolitice, care țin mai mult de virtualitate decât de efectivitate. Fără amintire nu vom putea rezista. Trebuie să avem și amintiri".
