Primul pas al României către Schengen a fost în 2011. Însă, atât României cât și Bulgariei, li s-au opus aderării mai multe state. Pe atunci Franța, Germania, Finlanda, Suedia, Țările de Jos și Belgia, nu voiau România în Schengen pentru că erau problemele legate de corupție, crimă organizată și reformele judiciare. Apoi din 2012 până anul acesta inclusiv au urmat mai multe încercări ale României de a intra în spațiul de liberă circulație, dar eșuate.
La începutul acestui an, președintele francez Emmanuel Macron a deschis ușa pentru aderarea Bulgariei și României. Câteva luni mai târziu, în august, cancelarul german Olaf Scholz și-a exprimat sprijinul și s-a angajat public să lucreze pentru ca România și Bulgaria să „devină membre cu drepturi depline”. Aprobarea de la Paris și Berlin a fost esențială, iar Finlanda și Danemarca și-au exprimat și ele susținerea.
În octombrie, Parlamentul European a adoptat a patra rezoluție de acest fel din 2011 încoace, care pune presiune pe politicienii europeni să aprobe admiterea imediată a Bulgariei și României. Dar câteva zile mai târziu, parlamentul olandez s-a opus si a sustinut că încă mai există riscuri de corupție și crimă organizate în Bulgaria și România. Însă Comisia Europeană a contracarat aceste afirmații și a emis o aprobare necondiționată în care a spus că ambele țări sunt „gata” să adere la Schengen.
La începutul lunii noiembrie, Guvernului de la Stockholm a dat un vot pozitiv dat extinderii Schengen și astfel a mai căzut un impediment. După două zile, ministrul de Interne al Austriei anunță că țara sa nu va aproba extinderea Spațiului Schengen. Între timp, Olanda și-a schimbat poziția în ceea ce privește țara noastră și a anunțat că va susține aderarea României, dar nu și a Bulgariei.
A urmat apoi în decembrie Consiliul de Justiție și Afaceri Interne în care Olanda și Austria s-au opus României și Bulgariei, iar votul acestora împotrivă ne-a lăsat la ușile granițelor Schengen.
