Într-un editorial semnat în Adevărul, Andrei Pleșu a criticat dur numărul mare de prezidențiabili care își anunță intrarea în cursa pentru Cotroceni. Mai mult acesta i-a comparat cu "oi care se îmbulzesc".
"Se spune că românul e născut poet. De la o vreme, am oarecari motive să cred că e născut președinte. Pe măsură ce strunga alegerilor se apropie, numărul oilor care se îmbulzesc să treacă prin ea pentru a livra lapte de Cotroceni crește. Pe nepusă masă, cîte un cetățean „responsabil“ iese din rînd și își depune candidatura", scrie acesta pe adevarul. ro
Fete și băieți, gazetari și foști prezentatori de modă, primari, profesori de liceu, prestatori de servicii la felurite televiziuni, juriști nelegiuiți, idealiști solemni, diplomați descumpăniți, în fine lume de tot soiul, inși multicolori, care mai cumsecade, care mai șmecheri, toți siguri de victorie și gata să ne facă fericiți. Ca într-un clasic exercițiu de dicțiune: „juști și juni, jilavi și jalnici, înjunghiați și cu jugaștri…“. Au existat și cîteva tentative ale unor intelectuali bine calificați profesional și politic, dar partidele și, probabil, poporul, nu prea au poftă de asemenea ipochimeni. A se slăbi cu sorbonarzii! Vorba lui Pristanda: altceva avem noi în sufletul nostru…
Într-un fel, situațiunea e euforizantă. Faptul că avem atîția doritori de bine, atîția gladiatori în ringul gloriei publice, atîția campioni ai siguranței de sine arată că suntem o nație viguroasă, încrezătoare în viitorul ei luminos și…candidă. La alții, bătălia electorală pentru funcții supreme se dă, de regulă, între doi combatanți (maximum doi sau trei în etapa preliminară). La noi e inflație! De-atîta belșug, nu știi ce să cumperi. La alții, candidații prezidențialelor se cunosc din vreme: sunt anunțați cu mult timp înainte de scrutin, sunt pregătiți și susținuți de echipe competente, sunt prezenți, cu un profil bine definit, pe scena politică, așa încît alegătorul are răgazul să-și facă o idee consistentă despre gîndirea, caracterul, înzestrările și faptele celui care, în final, îi va cere votul. La noi, ieșirea în manej e de o spontaneitate aiuritoare: brusc, în ultima clipă, o seamă de pretendenți simt cum se aprinde în sufletul lor flacăra misiunii. Ieri – oameni la locul lor, administartori ai unei „specializări” onorabile, sau figuri din rîndul doi, azi – purtători de faclă. Ieri – oameni de partid conștiincioși, azi – alergători bravi pe cont propriu. Ieri – înregimentați de aceeași parte a baricadei, azi – de o fulgurantă independență. Parola mușchetarilor („Toți pentru unul, unul pentru toți!“) nu mai ține. Acum se poartă: „Fiecare pentru sine, toți contra tuturor!“ Înfloresc scenariile, suspiciunile, amenințările și negustoria. Pentru bietul alegător, peisajul a devenit luxuriant. Marea decizie pare lăsată la voia întîmplării. Oferta e una strict numerică, în loc să fie una a calităților preganante.
Citeste mai mult: adev.ro/nbxnmf
