Românii îndrăgostiți serbează astăzi „Dragobetele”. Sărbătoarea dragostei la români provine din tradițiile dacice și marca și începutul primăverii.
Dragobete este fiul Dochiei, zeul dragostei și al bucuriei la vechii daci. Tradiția spune că tinerii trebuie să se îmbrace cu haine noi și curate și să culeagă florile primăverii, iar ulterior să le dăruiască partenerilor pentru iubire, belșug și armonie. Un alt obicei, doar pentru fete, este busuiocul sub pernă, la fel ca de Bobotează. Totodată, tradiția spune că în această zi nu trebuie să plângi pentru că lacrimile pot aduce necazuri și supărări. Această sărbătoare poate fi un prilej bun pentru a vă arăta aprecierea pentru persoana iubită.
Zeu al dragostei în Panteonul românesc, Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă, sinonim cu Năvalnic. Echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day sau Ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii și dragostei, obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu în multe din satele românești.
Cunoscut și sub numele de Dragomir, Dragobetele este considerat, în credința populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic și nestatornic, Dragobetele este închipuit ca un flăcău voinic, chipeș și iubăreț, ce sălășluiește mai mult prin păduri. Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu pețitor și ca un naș ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, de-a lungul veacurilor, românii au transfigurat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat ''zânul dragostei'', zeitate ce îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților. A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ține tot anul, precum cea a păsărilor ce ''se logodesc'' în această zi.
