Dacii și soțiile lor. Cine avea "doar" 5 era de râsul lumii

Prima informaţie consistentă este oferită de Herodot (sec. V î.Hr.). În fragmentul care descrie obiceiurile tracilor, citim:„… fiecare ţine în căsătorie mai multe femei… nevestele şi le păzesc cu străşnicie…” (Istorii, V, 5-8), potrivit Historia.

Menandru (sec. IV î.Hr.), cunoscut autor de comedii, citat de Strabon (sec. II), evocă poligamia tracilor:

«Aşa suntem noi, tracii toţi, şi mai ales geţii – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă – nu suntem din cale afară de cumpătaţi… Nici unul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece, şi unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât patru sau cinci neveste, cei din partea locului spun bietul de el n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea»” (Geografia, VII, 3, 4).

Istorii greci sunt în concordanță și când vorbesc despre comerțul cu femei vândute pentru a deveni soții

Societatea traco-geto-dacică era de tip patriarhal, chiar falocratică, în care bărbatul era stăpânul femeii. El avea dreptul de a ţine în casă un număr de femei în funcţie de posibilităţile sale economice, dar şi după pofta inimii!

De la Herodot aflăm că tracii nu puneau preţ pe virginitate:„…pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii care le plac.”, dar după căsătorie „… îşi păzesc însă nevestele cu străşnicie” (V, 6).

Evident, astfel de obiceiuri nu erau specifice doar geto-dacilor, ci în general tutror popoarelor așa-numit barbare, din afara lumii greco-romane.