Cristian Tudor Popescu a explicat că a ajuns "neinvitat" în locuinţa fostului dictator. Totul s-a petrecut pe 22 decembrie 1989.
"La prânz, am ajuns până în poarta Televiziunii Române cu grupul de manifestanţi, împreună cu Mircea Dinescu şi Ion Caramitru, Ei au intrat în televiziune, eu nu, pentru că am un sentiment ucigător al ridicolului. Televiziunea nu mi-a plăcut niciodată, nu-mi place nici astăzi. Dar, mai mult, voiam să mă duc acasă la Ceauşescu", a povestit jurnalistul.
"Am făcut dreapta şi am intrat în 'Oraşul interzis', în Primăverii, împreună cu prietenul meu Şerban, Dumnezeu să-l odihnească! Am ajuns la casa lui Ceauşescu, era un soi de domeniu, de fapt, lung şi portiţa de la intrare era mică, îngustă, cu o gheretă. În gheretă nu mai era nimeni, în schimb, în faţa porţii era un ins în civil, care se plimba de colo colo. Evident, păzind obiectivul. Eram exact pe muchia dintre două epoci la prânz, atunci. Noi ne-am uitat la respectivul el s-a uitat la noi, nouă ne era frică că ne împuşcă, lui deja nu-i mai era foarte moale că simţea că plăcile tectonice ale istoriei se mişcă. Aşa că am rămas uitându-ne unii la alţii. Situaţia a fost deblocată de Şerban cu o inspiraţie de geniu, i-a zis securistului 'am dori să vizităm' şi, parcă eliberat, s-a dat la o parte: 'poftiţi!", a adăugat el.
În următoarele minute, Cristian Tudor Popescu a rememorat interiorul case lui Ceauseşcu.
"Am ajuns în bucătărie. Pe masă era un fel de sote cu carne, o farfurie începută şi lângă ea, ceva ce m-a izbit mai tare decât morţii de cu o seară înainte, din decembrie, de la Universitate: un pepene verde tăiat. Am avut senzaţia că văd un cap omenesc acolo, decapitat, pe masă", a spus jurnalistul.
"Un băiat a deschis frigiderul şi au căzut de acolo portocale şi mandarine, alt ins cu nişte ochelari subţiri a strigat: 'nu mâncaţi nimic, nu atingeţi nimic! să vadă lumea ce avea aici!'. Mai departe pe culoar, un panou încadrat pe care erau numere de telefon scurte, dar numerele erau aşa: Tovarăşul Nicu, Tovarăşa Zoe, Tovarăşul Valentin. Ceea ce mi s-a părut minunat şi de neuitat. Mai departe, un ţigănuş cu piranda lui găsiseră un tort şi voiau să mănânce din el. Şi în clipa în care voiau să mănânce, eu, care aveam obsesiile mele, - mă gândeam că Ceauşescu trebuie să fi lăsat ceva să ne omoare - îi spun: 'bă, şi dacă e otrăvită?!'. A rămas cu gura căscată la mine... Un hol lung cu picturi bănuiesc că originale, de pictori români: Grigorescu, Luchian, şi în sfârşit am ajuns în curtea din spate, unde mai erau şi alţii. Unul îşi trăsese un tablou al lui Ceauşescu pe cap ca un guler şi dansa. Asta a fost vizita mea la casa lui Nicolae Ceauşescu, în 22 decembrie", a completat Cristian Tudor Popescu în final.
