Și-a petrecut toți cei 70 de ani de viață ascunsă în inima unei păduri din Siberia. Cel mai apropiat sat se află la o distanță de două săptămâni de mers. Urmărește-i povestea în GALERIA FOTO atașată acestui material.
"Orașul e plin de mașini, de fum, de zgomot... Nu e aer de respirat", spune bătrâna, pe numele său Agafia Lykova.
Părinții ei au decis să părăsească lumea civilizată în 1936. S-au hotărât să fugă din cauza persecuției religioase sovietice.
"Am fost 4 copii la părinți. Locuiam cu toții în aceeași casă, dar numai eu mai trăiesc. Și sunt singură aici de 27 de ani", spune aceasta.
Agafia își duce zilele izolată într-o cocioabă din lemn, fără curent electric. Zi de zi, bătrâna merge la pescuit. Undeva în spatele casei, cultivă legume.
"Cam la tote mesele mâncam cartofi. Ne făceam o rezervă de câte 150 de găleți. Culegeam rădăcini și tulpini de orz, le frecam și făceam o făină cu care făceam de-ale gurii. De cele mai multe ori, le puneam peste făină, ca s-o înmulțim, și făceam pâine", mai povestește Agafia Lykova.
În 1978, familia sa a fost descoperită întâmplător de membrii unei expediții geologice.
"La un moment dat am văzut ceva ce nu mai văzusem niciodată pe deasupra mea. Nici câini nu mai văzuem până în ziua aceea. Țin minte de parcă ar fi fost ieri. Când au pus piciorul aici, au dat drumul la trei câini. Apoi au apărut și ei. La început, am auzit vocile și ne-am speriat teribil. Tata ne-a spus să facem liniște, să ne ascundem. Apoi a ieșit. A fost singurul care i-a văzut", își amintește bătrâna.
Din acel moment, vestea s-a dus și oamenii au început să vină la ei. Majoritatea erau exploratori care treceau prin zonă. De fiecare dată când se aflau prin împrejurimi, mergeau s-o viziteze. Iar Agafia le punea sărăcia la dispoziție: casa, masa, grădina. Îi găzduia ca și cum ar fi fost aceeași familie. Deși au fost mulți care s-au oferit s-o ajute să se mute la oraș, femeia a refuzat să părăsească pădurea.
"Viața de afară este înspăimântătoare", spunea aceasta.
