Dispariția avionului companiei Malaysian Airlines deasupra Mării Chinei, cu 239 de pasageri la bord, rămâne un mister. În timp ce autoritățile investighează dacă a fost vorba de un atentat — eliminând totuși orice ipoteză teroristă legată de cei doi pasageri iranieni care călătoreau cu pașapoarte false — au apărut mărturii îngrijorătoare ale unor rude care dau asigurări că duminică și luni mobilele celor aflați în avion au funcționat.
Potrivit ziarului The Washington Post, rudele au relevat că telefoanele unor pasageri au continuat să fie conectate la serviciul chinez de mesagerie online QQ. Josep Vidal, profesor la catedra de Sisteme de Comunicații a universității spaniole UPC, asigură că 'dacă mobilul se află în adâncul mării nu există niciun fel de posibilitate să funcționeze pentru că undele electromagnetice nu pot pătrunde în apa mării'.
Singura ipoteză care ar permite ca telefonul mobil să aibă semnal, spune el, este ca aparatul să se afle într-un bagaj care plutește la nivelul apei și să fie în apropiere de țărm la o distanță de 5 km de o antenă. Această este, potrivit lui, distanța maximă pentru ca o antenă să emită semnal electromagnetic. Vidal consideră totuși această posibilitate drept 'neverosimilă".
El explică însă și o altă posibilitate tehnică—terminalul Iridium, o rețea de comunicații prin satelit utilizat de persoane care se află în zone izolate ale planetei, ca deșerturi, oceane sau munți, care nu au acoperire de telefonie mobilă. Totuși astfel de dispozitive nu sunt prea frecvente.
Alte surse au indicat posibilitatea ca telefonul mobil să aibă semnal în timpul unei perioade de latență între realizarea unei apel și o stație intermediară și să se piardă la încercarea de a intra în contact cu mobilul receptor, deja inutilizat. Expertul spaniol spune că acest lucru este imposibil la sistemele de comunicație occidentale, dar nu știe dacă este posibil la cele asiatice.
În orice caz, faptul că unele telefoane mobile au avut semnal a determinat rudele pasagerilor avionului Boieng-777 să facă presiuni asupra companiei și autorităților să investigheze și să localizeze poziția acestor telefoane prin intermediul sistemului de poziționare global (GPS).
Referitor la posibilitatea de a geolocaliza terminalul, Vidal asigură că prin intermediul aplicațiilor cu care sunt dotate telefoanele mobile s-ar putea determina poziția lor cu ajutorul stației de emitere. Se calculează astfel că mobilul ar trebui căutat într-o zonă de circa 30-40 de km2 în jurul acestei stații.
