Kurdistanul irakian devine centrul unei noi crize geopolitice regionale și poate internaționale, în contextul în care autoritățile din această provincie au decis să organizeze luni 25 septembrie un referendum pe marginea independenței. In paralel, și kurzii din Siria se pregătesc pentru alegeri locale, un pas spre mai multă autonomie, scrie RFI Romania.
Kurzii, care trăiesc dispersați în mai multe țări (Turcia, Siria, Iran, Irak) așteaptă de mult un moment istoric pentru a cere comunității internaționale dreptul de a se uni într-un singur stat. Pentru unii dintre ei momentul prielnic este dat de războiul din Siria și de convulsiile prin care trece Irakul.
Kurzii irakieni, care sunt între cinci și șapte milioane, au deja experiența autonomiei obținută după primul război din Golf, în 1991, iar acum încearcă să facă pasul cel mare spre independență, suscitînd nemulțumirea tuturor statelor din jur, în frunte cu autoritățile de la Bagdad. Curtea supremă irakiană le cere kurzilor irakieni să renunțe la referendum, dar la Erbil, capitala Kurdistanului irakian, acest apel rămîne fără ecou. In anii din urmă Kurdistanul irakian s-a construit tot mai mult ca un stat în stat, dispunînd, de exemplu, de propriile sale forțe de poliție.
Turcia, unde trăiesc 15 milioane de kurzi, nu vede nici ea cu ochi buni mișcarea spre independență a kurzilor irakieni. In mod paradoxal, statele din regiune, care se află în conflict sau se înfruntă în numeroase privințe, s-au coalizat brusc împotriva kurzilor separatiști și a ideii de Kurdistan independent. Turcia, Iranul, Irakul, Arabia saudită, puterea de la Damasc, cărora li se adaugă și Statele Unite, ridică vocea la unison cerîndu-le kurzilor irakieni să se liniștească. De notat că în Iran trăiesc șase milioane de kurzi, iar în Siria în jur de două milioane opt sute de mii. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan va aborda subiectul legat de kurzi cu ocazia unei vizite pe care o va efectua pe 4 octombrie în Iran. El a și anunțat că țara sa împreună cu iranienii ar putea lansa operațiuni comune împotriva milițiilor kurde irakiene, ceea ce Teheranul a dezmințit.
Situația este extrem de complicată în regiune pentru că interesele geopolitice și cele economice sunt mari și uneori contradictorii. Turcia, de exemplu, nu dorește dezmembrarea Irakului și apariția unui Kurdistan irakian independent, dar cîștigă anual zece miliarde de dolari datorită schimburilor cu kurzii irakieni. Aceștia din urmă, la rîndul lor, au interesul de a avea relații bune cu Turcia pentru că petrolul lor merge la export tranzitînd pe teritoriul turc.
Cum între timp au început să se agite și kurzii din Siria, există posibilitatea ca la un moment dat autoritățile de la Ankara și cele de la Damasc să încerce să găsească un teren de înțelegere, după ce pînă acum, din 2011 încoace, s-au aflat în conflict acut.
Franța s-a aliniat pe poziția americană precum și a celorlalte țări din regiune considerînd că referendumul de pe 25 septembrie este "o inițiativă inoportună". Seful diplomației franceze, Jean-Yves Le Drian, consideră că Bagdadul și Kurdistanul irakian autonom trebuie să găsească o cale de înțelegere.
Mai rămîne însă o bănuială subterană. Kurzii s-au angajat cu un enorm elan în lupta împotriva jihadismului, și există opinia că în spatele acestui angajament ar fi existat o promisiune occidentală legată de posibila creare a unui Kurdistan independent. Să considere, oare, kurzii din Irak că a venit acum momentul ca occidentalii să-și respecte promisiunea? Întrebarea nu are răspuns deocamdată, nici oficial și nici neoficial.
