Într-un interviu pentru cotidianul economic german Handelsblatt, el mai arată că Germania trebuie să se uite la propriile nereguli înainte de a acuza alte state UE de nereguli financiare, că naționalismul și populismul au cauze interne, nu legate de politica Bruxellesului, ca europenii se cunosc foarte puțin și că este nevoie de răbdare pentru ca proiectul european să reușească.
Jean-Claude Juncker: ”Este facil, dar greșit, să dai vina în special pe Europa. Oamenii care votează extrema dreaptă au o problemă cu guvernul lor național și cu sistemul politic din țara lor”.
Handelsblatt: Cel care votează cu extrema-dreaptă este în același timp și un antieuropean sau nu?
Rezultatele acestea au în principal niște cauze interne. Însă ce s-ar întâmpla dacă partidele naționale populiste de dreapta sau de stânga ar câștiga? Atunci nu numai că UE ar fi terminată, dar ar fi terminate și democrațiile liberale și societățile libere. Asta trebuie să le explicăm celor care, de exemplu, votează cu Alternativa pentru Germania”.
Europa este acuzată că îi agresează pe alegători cu argumentele sale împotriva naționalismului. De ce se întâmpla asta?
”Pentru că europenii știu foarte puțini unii despre ceilalți. Cei din Laponia nu au nici cea mai mică idee despre ce anume vor să facă sicilienii. Însă UE are reguli comune pentru toti. Deci trebuie să fim mai atenți cu sensibilitățile celorlalți. Dacă premierul unei țări solicită ceva, nu trebuie să fim de acord cu el, însă trebuie cel puțin să ne punem în poziția pe care o are în politica internă din țara sa”.
De ce ar trebui germanii să-i înțeleagă pe italieni, care ani de zile s-au opus reformelor economice și au ajuns atât de aproape de o criză?
”Germanilor le place să acuze Italia. Însă și voi ați violat Pactul de Stabilitate de 18 ori – da, am numărat asta – și încă o faceți. În Germania au scăzut datoriile si deficitele, e drept. Însă dezechilibrele macroeconomice, în special excedentul de cont curent, nu au fost încă rezolvate. Însă problema fundamentală a europenilor este alta: nu ne iubim. Libidoul colectiv al europenilor a dispărut”.
A existat vreodată?
Da, dar cu mult timp în urmă. La cinci-șase ani după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, a existat această dragoste. Astazi, europenilor le-ar fi mult mai ușor să se îndrăgostească de Europa decât în 1952.
Brexitul este începutul sfârșitului pentru Europa unită?
Nu. Brexitul este un caz special. Daca transmiți unei națiuni, vreme de decenii, mesajul că nu aparține UE , atunci decizia de a părăsi UE este o consecință logică. Mireasa UE a fost ponegrită sistematic și apoi a fost părăsită.
UE nu este prea iubită nici în alte state. Potrivit sondajelor, populiștii vor obține o treime din mandatele PE – mai mult ca niciodată. Ce înseamnă asta pentru legislația europeană?
Nu știu cât de puternice sunt forțele populiste, de dreapta și de stânga. Se pare însă că social-democrații și creștin-democrații își vor pierde majoritatea de până acum. Vom avea nevoie de un al treilea, poate și de un al patrulea grup pentru a forma majoritatea. Rațiunea va face ca forțele pro-europene să coopereze in PE. Însă nu va fi usor. Până și în familiile politice europene există sciziuni puternice. Ce asemănări putem observa între creștin-democrații din Germania și cei din Ungarioa? Dar între socialiștii din Franța și cei din Olanda? Există animozități între pricipelale două familii politice europene cum nu au mai fos până acum.
Democrația europeana va fi afectată în mod permanent?
Nu. Rata aprobarii UE este de 62%, în medie, iar în Germania este de 81%, la cel mai mare nivel din ultimii 25 de ani. Iar asta se datorează Brexitului. Acesta a fost un semnal de trezire pentru întreg continentul. Oamenii și-au dat seama de consecințele dezastruoase pe care le poate avea părăsirea UE.
Europa este pusă sub o mare presiune globală. SUA și China avanseaza la nivel tehnologic. UE riscă să piardă cursa digitalizării și inteligenței artificiale. În același timp, populiști precum Viktor Orban și Giuseppe Conte amenință coeziunea UE. Se apropie sfârșitul UE?
Amestecați mere cu pere. Inteligența artificială și digitalizarea sunt un lucru. Coeziunea UE e alt lucru. Însă este o legătură: o UE puternică și unită poate face față mai bine provocărilor noilor tehnologii și concurenței internaționale. Comisia face tot ce poate, însă nu putem rezolva toate problemele. Slăbiciunea guvernelor naționale și a democrațiilor din Europa nu pot fi compensate de Comisie. Uități-vă la Marea Britanie: faptul că guvernul și opoziția discută încă la trei ani de al referendumul pentru Brexit nu este un semnal că democrația britanică este puternică.
