Una dintre învățăturile de bază ale Islamului a fost promovarea căsătoriei și condamnarea celibatului. Numai cei care au dificultăți majore din punct de vedere economic ar putea rămâne în mod legitim necăsătoriți. Fiecare musulman era de așteptat să se căsătorească , iar celibatul era considerat ca fiind nenatural, nesănătos și prin urmare, inacceptabil. Căsătoria era un contract negociat și executat de familiile implicate și legalizat de către un judecător religios sau un membru calificat al clasei religioase
Credința generală în rândul populației urbane și rurale era că în cazul în care tinerii rămân necăsătoriți instinctele lor sexuale și dorințele s-ar putea manifesta în afara căsătoriei iar acest lucru ar putea provoca haos social și moral. Conform tradiției musulmane când un bărbat și o femeie necăsătorită săvârșeau adulter “Satana era de asemenea prezent”. Legea Islamică și tradiția văd sexualitatea feminină ca o forță puternică, care trebuie să fie mai întâi controlată de tatăl ei și apoi de catre soț de aceea familiile erau mereu preocupate de puritatea sexuală.
Mai multe pe historia.ro.
