Cum ar arăta HARTA EUROPEI dacă toate regiunile care luptă pentru AUTONOMIE ar avea succes

 Analiza Le Figaro, redata de Rador:

"În Europa, ochii se întorc spre Catalonia. Referendumul ilegal de duminică amintește în ce măsură voințele independentiste pot să se nască sau să reînvie rapid, antrenate de evenimente în diverse țări, inclusiv în Europa. În siajul catalan, mai multe teritorii revendică și ele o autonomie sporită, dacă nu chiar independența deplină. Există și unii însă care înțeleg să profite de dezordinea catalană pentru a-și afirma aspirațiile proprii.

Noi am schițat o listă, preocupându-ne de mișcările de amploare sau angajate într-un proces deja avansat și care se referă la teritorii care își revendică autonomia sau independența față de un alt stat. Regiunile secesioniste cer realipirea lor la un alt teritoriu aparent diferit, motiv pentru care noi nu au integrat în această listă Irlanda de Nord, deși este vorba de un conflict independentist emblematic. Nu figurează nici regiuni cu istorie relevantă de revendicări independentiste, dar cu consecințe mai mici, precum Bretania.

Catalonia

Regiunea autonomă spaniolă pare a fi ajuns la apogeul unui conflict de mai mulți ani. Criza economică din 2008 a adâncit prăpastia dintre regiunile din nord și din sud ale țării, resuscitând voința de independență economică în rândul unei părți a catalanilor, a căror regiune este una din cele mai bogate din țară. Acestui dezechilibru economic i s-a adăugat în plan politic eșecul Barcelonei de a recunoaște existența unei "naționalități catalane" în Constituția spaniolă. În 2010, Tribunalul constituțional a decis invalidarea acestei dispoziții, la fel ca recunoașterea catalanei ca limbă principală a administrației regionale.
Prima tentativă de referendum privind autodeterminarea a eșuat în 2014, confruntată cu blocajele juridice de la Madrid, lăsând loc unui vot simbolic. Apoi, alegerile legislative din 2015 i-au plasat pe independentiști în fruntea regiunii. Revendicând o legitimitate oferită de această victorie electorală, noul președinte catalan, Carles Puigdemont, pornește la o înfruntare juridică cu Madridul pentru organizarea unui referendum oficial privind autodeterminarea. Demersul aruncă din nou Spania într-o dezbatere instituțională de lungă durată.

Scoția

După victoria zdrobitoare în Parlamentul de la Edinburgh a Partidului național scoțian (SNP) în 2011, ideea unui referendum pe tema independenței Scoției reapare. Cu acordul premierului britanic David Cameron, votul are loc în septembrie 2014, dar independența este respinsă cu 55%. Scoția, care face parte din Regatul Unit de la actul de uniune din 1707, avusese deja două referendumuri privind crearea propriului Parlament în 1979 și în 1997. În iunie 2016, Brexitul relansează problema independenței Edinburgh-ului. Scoțienii, eurofili prin tradiție, s-au opus efectiv cu 62% Brexit-ului. SNP, care face acum din revenirea în jocul european o miză a independenței proprii, a anunțat în martie dorința sa de a organiza un nou referendum.

Corsica

Naționalismul corsican a ajuns într-o nouă etapă în 2015, când candidații independentiști au câștigat alegerile regionale, și la fel cu ocazia victoriei lor la ultimele legislative în 3 din 4 circumscripții din insulă. Această realizare politică încheie tranziția îndelungată a naționalismului corsican spre terenul politic, după anunțul depunerii armelor de către FLNC, în iunie 2014. De acum, prima revendicare nu mai este atât independența totală a insulei, ci mai degrabă recunoașterea unui statut autonom. Un obiectiv pentru care referendumul catalan ar putea fi foarte bine luat drept exemplu: FLNC a chemat la alegerea unei majorități naționaliste la scrutinul teritorial care va avea loc în insulă la sfârșitul lunii decembrie. Amenință, dacă nu se vor înregistra progrese în planul "autonomiei" insulei, cu un "elan popular" în stil catalan.

Țara Bascilor

Istoria recentă a Țării basce este marcată de acțiunile ETA. Organizația, născută în 1959, în plină luptă împotriva franchismului, revendică independența Navarei și Țării basce franco-spaniole. După numeroase sabotaje, apoi atentate soldate cu sute de morți, organizația a renunțat la lupta armată în 2011. Totuși, chestiunea independenței basce nu a dispărut total. Și rămâne parțial legată de cea a Cataloniei. În 2015, după referendumul simbolic catalan, independentiștii au avut ideea organizării propriei lor consultări. După doi ani, în timp ce votul programat în Catalonia agită Europa, președintele basc a chemat Madridul să recunoască etniile catalană și bască. O reacție care amintește în ce măsură constituie problema independenței Cataloniei o dilemă constituțională pentru Madrid.

Italia de Nord

Apărută în 1991, Liga Nordului, mișcare suveranistă italiană, avea la crearea sa ambiția să ducă la nașterea unei regiuni autonome în nordul Italiei. Astfel, Padania ar fi reunit teritorii situate în jurul unei lunci a fluviului Pad. Odată cu retragerea fondatorului său Umberto Bossi, au apărut disensiuni interne privitor la orientarea formațiunii. Mai mulți responsabili susțin acum ideea unei alianțe economice între diverse regiuni bogate din Nord, care doresc să contribuie cu sume mai mici la finanțele regiunilor mai sărace din Sud. Dintre ei, guvernatorii Lombardiei și Veneto organizează un referendum consultativ privind o autonomie maximă pentru regiunea lor, pe 22 octombrie.

Flandra

În 2014, cu ocazia alegerilor care erau în același timp europene, federale și regionale, partidul naționalist flamand NV-A al lui Bart De Wever a câștigat cu un scor mare aproape în toate cantoanele din Flandra. În Camera reprezentanților (Parlamentul belgian), este cel mai bine reprezentat, cu 22% din mandate. Scindată lingvistic în două între franceză și olandeză, Belgia este divizată și economic, cu o regiune valonă mai puțin prosperă decât Flandra. Este de asemenea unul din motivele care animă independentismul flamand care nu mai dorește să finanțeze Valonia, regiune industrială francofonă care trece printr-o lungă criză economică. Conștient că o independență strictă a Flandrei nu este voința unei majorități a populației flamande, NV-A dorește să obțină o autonomie maximală pentru cele două comunități belgiene. Paralel, există și o mișcare valonă, cu o putere mai mică în plan politic. Reprezentanții ei militează, după caz, pentru independența Valoniei, autonomia sa, sau pentru realipirea ei la Franța.

Tinutul Secuiesc

Situată în lanțul Carpaților din Transilvania, Tinutul Secuiesc este o regiune a României cu o mare majoritate de unguri, care cunoaște un puseu autonomist vechi, resuscitat de la căderea Cortinei de fier în 1989. La ultimele alegeri legislative din 2016, Uniunea Democrată Maghiară din România, care militează pentru o federalizare a țării, a reușit să obțină 21 din cele 329 de locuri. Țara Secuilor nu este singurul exemplu de revendicări ale minorității ungare din Europa răsăriteană. Același lucru se petrece, în manieră mai puțin pronunțată, în Serbia sau în Slovacia.

Insulele Féroé

Situate în Atlanticul de Nord între Islanda, Scoția și Danemarca, Insulele Féroé sunt un arhipelag cu numai 50.000 de locuitori, care a obținut în 1948 autonomia față de Danemarca. Afacerile externe și apărarea rămân totuși la latitudinea Regatului danez. În februarie 2017, micul arhipelag a anunțat organizarea unui referendum în aprilie 2018 pentru adoptarea unei noi constituții care le-ar da dreptul la autodeterminare.

Economia insulelor Féroé depinde în mare măsură de pescuit, care reprezintă 95% din exporturi, dar și de o subvenție anuală de 650 de milioane de coroane daneze (68 de milioane de euro) acordate de Copenhaga. Arhipelagul ar dori să poată să beneficieze și de veniturile din petrol. În aprilie, guvernul a anunțat că va deschide în curând un nou ciclu de prospecțiuni petroliere. La aproape 300 km de aici, insulele Shetland au găsit petrol din anii 1970. Dar pentru cei din Féroé, căutările nu au dus la nici un rezultat până acum, deși s-au făcut foraje în 2000, 2004 și 2008.