"Atentatul de la Paris, dincolo de oroarea sa, e un revelator pentru felul in care ne situam in campul etic si-n cel ideologic. E, intr-un fel, o dilema morala de tipul ”Dac-ai fi intr-o casa in flacari si-ai putea salva un singur lucru, ce-ai salva, un bebelus sau o pictura de Da Vinci?”, sau ”Daca apasand pe-un buton ai primi o suma fabuloasa, dar in acelasi timp ar muri cineva in China, ai face-o?” etc. etc. Putem afla cine suntem cu adevarat si cine sunt cei din jurul nostru dupa reactiile lor la acest tip de parabola vie. Am vazut raspunsuri ce cuprind tot spectrul, unele inmarmuritoare pentru mine, am vazut, de fapt, cum raspund oameni care traiesc in lumi morale si ideologice paralele. Desi e o drama si a curs sange, atentatul recent e un bun prilej sa reflectam la lucruri de baza, pe care le luam ca garantate, dar care de fapt sunt in joc clipa de clipa: ce e libertatea, care ne sunt drepturile, ce sens are credinta religioasa si daca mai are vreun sens in ziua de azi, ce credem cu adevarat despre om, ce fel de lume dorim in jurul nostru. Si, mai ales, sa ne permitem o clipa de introspectie adevarata: ce se-ntampla cu mine? Raspund corect dilemelor morale sau am luat-o razna? Nu cumva scot pictura si las copilul sa arda? Nu cumva omor chinezul si iau milionul? E-n regula felul in care am ales sa traiesc? Sunt un om adevarat sau un esec uman? Nu cumva sunt un cretin care nu-ntelege nimic? Nu cumva ma cred infailibil, desi gresesc cu fiecare alegere pe care-o fac? E plin de assholes in lume, de ce eu as fi o exceptie? Si, dac-am ajuns la concluzia ca sunt, cum as putea sa nu mai fiu? Dupa 9 11, in mod bizar, n-am simtit nevoia acestor clarificari. Eram poate mai tanar, sau naiba stie. Dar acum o simt ca pe-o urgenta", a scris Cărtărescu, pe Facebook.
Cărtărescu: Atentatul de la Paris, un revelator pentru felul în care ne situăm în câmpul etic
