Franța traversează o criză politică și socială care amenință să se transforme într-un risc economic pentru întreaga Uniune Europeană. Protestele, instabilitatea guvernamentală și creșterea costurilor de împrumut pun presiune pe Paris, iar efectele se resimt deja pe piețele financiare. Ce înseamnă această criză pentru Europa și pentru securitatea României, ne explică Ana Maria Păcuraru, corespondent Realitatea Plus la Casa Albă.
Ce s-a întâmplat în Franța în acest weekend nu este doar o revoltă de stradă este un test de rezistență pentru a doua economie a zonei Euro și pentru unu din cele două motoare ale Uniunii Europene.
Criza politică și pierderea controlului străzii
Primul semnal este unul politic. un președinte aflat în ultimul an de mandat, fără majoritate in parlament și după 5 premieri in 2 ani de zile a pierdut controlul străzii. Ministrul Justiției a recunoscut public ca statul a eșuat, Ministrul de Interne și-a oferit demisia, iar președintele i-a refuzat-o. Când centrul se erodează câștigă extremele. Dreapta naționalistă vorbește despre un guvern epuizat și dezorientat iar stânga radicală pune toata vina pe putere. Cu alegerile prezidențiale la orizont, strada a devenit deja campanie electorală.
Piețele financiare resimt tensiunile din Franța
Al doilea semnal vine din piețe. Astăzi costul împrumuturilor Franței a crescut din nou, iar bursa de la Paris și euro au scăzut, comparația cu Grecia a revenit în analize dar cu o diferență esențială: Franța este de câteva ori mai mare un șoc acolo se propagă în toată zona Euro. Iar Valul de proteste a trecut deja granița în Italia.
Costul vieții și dependența de evoluțiile din Orientul Mijlociu
Al treilea semnal ține de dependența externă, răspunsul președintelui la criza costului vieții a fost unul diplomatic, inițiative internaționale pentru prețul și aprovizionarea cu carburanți din golf.
Ce înseamnă criza Franței pentru România
Liniștea socială a Franței depinde în bună măsură de orientul mijlociu, pentru România miza este directă, Franța conduce grupul de luptă NATO de pe teritoriul nostru chiar în momentul în care Washington își reduce prezența pe flancul estic. O Franță prinsă în propria criză este un aliat cu mai puțin spațiu de manevră. Rămâne întrebarea pentru Europa, poate Parisul să conducă uniunea dacă nu mai poate garanta ordinea acasă?
