Matteo Renzi, fost șef al guvernului italian cunoscut pentru caracterul său efervescent, a reușit să și-i întoarcă împotrivă pe aproape toți, după ce până acum câțiva ani a fost copilul răsfățat al politicii italiene, relatează AFP în apropierea alegerilor legislative din Italia.
"Matteo a devenit în câteva luni liderul politic cel mai puțin iubit din Italia", a scris la sfârșitul lui ianuarie săptămânalul L'Espresso, apropiat de Partidul Democrat (PD, centru-stânga), în care Renzi, în vârstă de 43 de ani, continuă să ocupe postul de secretar general, potrivit Agerpres.
Partidul său, în continuă scădere în sondajele de opinie, era creditat în cele mai recente cu 22-23% din intențiile de vot în vederea alegerilor legislative de la 4 martie. Un rezultat și mai slab ar fi usturător pentru cel care făcuse să viseze stânga europeană, obținând 40 din voturi la alegerile europene din 2014.
"Chiar nu-mi explic această ură față de Matteo Renzi", a mărturisit recent pentru France Presse Giovanni Orsina, profesor de științe politice la Universitatea Luiss din Roma.
Explicația constă, pe de-o parte, în personalitatea considerată uneori arogantă și o idee autoritară a politicianului originar din Toscana, dar și în promisiunile înșelate, cum ar fi propunerea sa din 2012 de a face din Italia "țara unde găsești de lucru pentru că știi să faci ceva și nu pentru că știi pe cineva", a amintit L'Espresso. Or, el însuși s-a înconjurat de un grup de fideli, mulți toscani ca el, un "cerc magic" care reprezintă astăzi sursa unora dintre problemele cu care se confruntă.
Astfel, Maria Elena Boschi, fosta sa "mână dreaptă" în privința reformelor, este bănuită că a intervenit în favoarea tatălui său, fost director al băncii Etruria, aflată în faliment, însă PD nu a ezitat să-i atribuie totuși o circumscripție unde are triumful asigurat la 4 martie.
Matteo Renzi a respins că ar face favoruri, afirmând că i-a ales întotdeauna pe "cei mai buni" oameni.
În ce-i privește pe cei care-l acuză că tinde să acționeze singur, fără să țină cont, de exemplu, de diferitele sensibilități din propriul partid, Renzi le răspunde că a dat mereu dovadă de "spirit de echipă". Totuși, nu a reușit să împiedice plecarea unor "răzvrătiți" din PD, care anul trecut au creat o nouă mișcare de stânga, "Liberi e uguali" (Liberi și egali).
Deși rămâne liderul partidului de stânga cel mai important din Europa, declinul său a început în decembrie 2016, când visul pe care îl promova al unei Italii "mai eficiente și mai simple" s-a terminat brusc cu respingerea fără drept de apel a reformei sale constituționale, în cadrul unui referendum.
Ajuns în fruntea PD la finele lui 2013, pe când era primar al Florenței, fără să fi fost niciodată deputat sau ministru, Renzi promitea "casarea" baronilor locali din partid și alte lucruri. Tânărul absolvent de drept a reușit să îndepărteze nume grele ca fostul premier Massimo D'Alema - care nu i-a iertat acest lucru - sau fostul primar al Romei Walter Veltroni, iar în februarie 2014 a ajuns șeful guvernului, înlăturându-l fără menajamente pe Enrico Letta, fost nr. 2 al PD, căruia cu mai puțin de o lună înainte îi trimisese celebrul mesaj pe Twitter "Enrico stai sereno" (Stai liniștit, Enrico).
Ultradinamic, ambițios, "însetat de putere" conform unora, Matteo Renzi și-a păstrat aerul de adolescent etern și accentul toscan. Mare utilizator al rețelelor sociale, pare totodată neobosit, fiind capabil să onoreze întâlniri din nordul până în sudul peninsulei, fără a neglija nici media tradiționale, unde este foarte prezent.
O vreme aliat al lui Silvio Berlusconi în ce privește reforma instituțională, cei doi s-ar putea regăsi în cadrul unei mari coaliții după modelul german, în cazul lipsei unei majorități clare în urma scrutinului de la 4 martie. Un motiv în plus pentru ca dușmanii săi să-i spună în continuare "Renzusconi".
