Sărbătoare uriașă, 26 aprilie - Cruce cu roșu în calendarul ortodox - Ce spune tradiția zilei de azi

Ortodoxe
Sfintele Paști; Sf. Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei; Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureș (Slujba lor din 24 aprilie este săvârșită a treia zi de Paști); Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (Cernavodă)

Greco-catolice
A III-a zi de Paști. Sf. ep. m. Vasile al Amasiei

Romano-catolice
Sf. Anaclet, pp.

Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, mitropoliți ai Transilvaniei, sunt pomeniți de Biserica Ortodoxă Română în ziua de 24 aprilie, astăzi, a treia zi de Paști, sunt sărbătoriți potrivit rânduielilor Bisericii.

Sfântul Ierarh Ilie Iorest s-a născut în jurul anului 1600, în Transilvania. A intrat în obștea Mănăstirii Putna, călugărindu-se sub numele de Iorest.

După moartea mitropolitului Ghenadie al Ardealului, a fost ales întâistătător al bisericii din Transilvania, cu sediul la Alba Iulia, primind hirotonia ca arhiereu la Târgoviște de la mitropolitul Țării Românești (1641).

Ca mitropolit, a retipărit la Alba lulia (1641) "Evanghelia cu învățătură" a diaconului Coresi (din 1580-1581).

A fost înlăturat din scaun și întemnițat în februarie 1643, din dispoziția principelului Gheorghe Rakoczi I, pentru că n-a acceptat acțiunea de calvinizare a românilor. După ce a fost eliberat, Sfântul Ierarh Ilie Iorest s-a retras la Mănăstirea Putna, unde a și murit la 12 martie 1678.

În urma mitropolitului Ilie Iorest, în scaunul mitropolitan de la Alba Iulia a fost ales Simion Ștefan. Acesta a tipărit Noul Testament de la Alba Iulia cu o prefață a sa și a pus problema unității limbii române.

L-a urmat ca ierarh Sava Brancovici. S-a născut în jurul anului 1620, în Ineu. În 1656 a fost ales în scaunul vacant de mitropolit al Transilvaniei, primind hirotonia în Țara Românească.

Deși îndelungată, păstoria lui ca mitropolit a fost tulburată de propaganda calvină pe care încercau să o desfășoare printre românii ortodocși principii maghiari calvini. Cu toate acestea, mitropolitul a luptat permanent pentru întărirea credinței ortodoxe. Printre altele, în 1675 a convocat un sobor de preoți și protopopi, luând măsuri cu privire la întărirea vieții religios-morale a preoților și credincioșilor români din Transilvania (datoria preoților de a predica și sluji în românește, măsuri privind disciplina, învățarea de către credincioși a Crezului și a poruncilor bisericești).

În urma unui proces la Alba Iulia, mitropolitul Sava Brancovici a fost depus din treapta arhierească în 1680 și aruncat în închisoare. A trecut la cele veșnice în 1683.

* Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș s-a născut într-un sat din părțile Năsăudului. După slujirea sa ca preot, a fost ales episcop, în 1690, în vremuri de grele încercări pentru românii din ținuturile Maramureșului.

A fost hirotonit arhiereu în Moldova, de către mitropolitul Dosoftei. A avut la început reședința la Mănăstirea Sfântul Mihail din Peri, apoi când aceasta a încetat să mai existe, s-a mutat lângă cetatea Hust, iar spre sfârșitul păstoririi a stat pe rând la mănăstirile Giulești și Budești din Maramureș.

Chemat la Viena, în 1701, i s-a făcut propunerea de părăsire a credinței ortodoxe, pe care a respins-o hotărât. A fost urmărit, calomniat și acuzat de tot felul de lucruri, în încercarea de dezbinare religioasă și de neam a românilor transilvăneni.

Ca urmare, episcopul Iosif a fost chemat la Sibiu pentru a fi tras la răspundere în fața autorităților. S-a prezentat și s-a apărat cu demnitate și curaj, drept pentru care a fost trimis în temniță, de unde a fost scos la insistențele clerului și credincioșilor Maramureșului.

În martie 1705 însă, episcopul Iosif a fost aruncat din nou în temniță, fără judecată, de data aceasta în cetatea Hust. Din nou credincioșii au cerut stăruitor eliberarea arhipăstorului lor. A fost pus în libertate la sfârșitul anului 1705, dar nu i s-a îngăduit să mai rămână în fruntea turmei sale.

A revenit totuși în scaunul de episcop al Maramureșului în anul 1711, dar la scurtă vreme, în urma suferințelor îndurate, a trecut la cele veșnice cu conștiința curată că a mărturisit și a slujit cu credință Legea strămoșească.

* Sfinții Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu și Tasie au suferit moarte martirică în vremea împăratului roman Dioclețian (284-305), în Axiopolis de lângă Cernavodă, respectiv, în Durostorum (Silistra). (surse: Dicționarul Teologilor Români, 1996; https://doxologia; vol. "Viețile Sfinților")