Sărbătoare cruce cu roșu - 18 septembrie - Ce mari sfinți sunt pomeniți astăzi în calendarul ortodox

Ortodoxe
Sf. Ier. Eumenie, episcopul Gortinei; Sf. Mc. Ariadna
Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci

Greco-catolice
Duminică după Înălțarea Sfintei Cruci. Sf. ep. m. Eumenie al Gortinei

Romano-catolice
Duminica a 25-a de peste an
Sf. Iosif din Copertino, pr.

Sfântul Ierarh Eumenie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 18 septembrie.

Cuviosul Eumenie a plăcut lui Dumnezeu din tinerețe, pentru că a călătorit pe calea cea strâmtă care duce la cer, potrivit spuselor: "Nevoiți-vă a intra prin poarta cea strâmtă, prin care, ca să poată intra cineva, două sarcini grele are a lepăda: averea și trupul" (Viețile Sfinților).

Fiind mai întâi lumină pentru sine, a luminat apoi și pe alții.

Și-a împărțit averile celor săraci, el însuși supunându-se unei asceze severe pentru a îndepărta patimile trupului. Averea, dezbrăcând-o de pe sine ca pe o haină, pe cei săraci, pe cei goi și pe cei lipsiți i-a îmbrăcat, apoi el însuși, dezbrăcându-se de toată dulceața pământească, a trecut prin strâmtoarea sărăciei și a intrat prin poarta cea îngustă care duce la cereasca bogăție.

Era un bun propovăduitor al Evangheliei, pentru aceasta a fost hirotonit episcop al Gortinei, în insula Creta. A mers în călătorie misionară până la Roma, apoi în ținutul Tebaida din Egipt, unde a și murit.

* Sfânta Muceniță Ariadna a trăit pe vremea împăraților Hadrian și Antonin (între 117 și 139).

Era roaba unui demnitar, mai marele cetății Promisia din Frigia.

Acesta a făcut un praznic în capiștea idolească (templul dedicat zeilor) la nașterea unui prunc al său, jertfind și închinându-se zeilor și petrecând cu toți ai săi, cu prietenii și cu vecini, la care ar fi trebuit să participe și Ariadna. Sfânta a rămas însă acasă și n-a vrut să intre în capiștea idolească, căci era creștină.

Pentru a renunța la credința în Hristos, a fost torturată și închisă, fiind mult chinuită cu foamea de stăpânul său. În cele din urmă a fost eliberată și a plecat din cetate. Dar cel care o avusese supusă, părându-i rău că a lăsat-o să plece, a alergat după dânsa cu slujitorii pe care îi avea.

Sfânta Ariadna uitându-se înapoi și văzându-i pe urmăritorii săi a fugit și, apropiindu-se de o piatră oarecare, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească din mâinile vrăjmașilor.

Din dumnezeiasca voie desfăcându-se piatra, s-a ascuns sfânta înăuntru, și iar s-a așezat piatra cum a fost, pentru că îngerul Domnului, arătându-se acolo, a făcut această minune.

Prigonitorii tulburându-se de frică și hărțuindu-se cu sulițele, singuri s-au lovit și au pierit. (sursă: vol. "Viețile Sfinților")