Sărbătoare 7 decembrie - Zi foarte importantă pentru credincioși - O sfântă de la Curtea de Argeș este sărbătorită de calendarul ortodox - Cruce cu negru

Ortodoxe

Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeș; Sf. Ier. Ambrozie, episcopul Mediolanului (Dezlegare la pește)

Greco-catolice
Sf. aep. Ambrozie al Milanului

Romano-catolice
Ss. Ambrozie, ep. înv.; Maria Giusseppa Rosselo, călug.

Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș este pomenită în calendarul creștin ortodox la 7 decembrie.

S-a născut în orașul Târnovo și i s-a dat din botez numele Filofteia (iubitoarea de Dumnezeu).

Sfânta Filofteia de mică mergea la biserică, iubea slujbele și cuvintele Sfintei Scripturi, posturile și rugăciunea. Cea mai mare virtute a sa era însă milostenia. Era atât de milostivă, încât își dăruia hainele săracilor, iar din hrana pe care o ducea tatălui său la câmp, o bună parte o dădea nevoiașilor, care se adunau în jurul ei.

Încercarea Sfintei Filofteia în această viață a fost cea cu care copiii orfani se întâlnesc de multe ori. Rămasă de mică orfană de mamă, Sfânta Filofteia a avut mamă vitregă. Și mama vitregă chinuind-o cu diferite munci îi făcea tot felul de necazuri și de schingiuiri. Nici de la tatăl său Sfânta Filofteia nu primea afecțiune și grijă, dimpotrivă. "Tatăl ei cel gros la minte, întunecat la judecată și mai întunecat la cunoștință (...) o muncea cu multe feluri de bătăi și chinuri" (Viețile Sfinților).

Sfânta Filofteia a plecat la ceruri la vârsta de 12 ani, în urma unei lovituri pe care a primit-o de la tatăl său. Acesta se afla în câmp la arat și a lovit-o cu o bardă atunci când a văzut-o pe fiica sa cum împărțea săracilor din mâncare pe care trebuia să i-o ducă lui.

"Nu era prigoană asupra creștinilor ca de demult, pe vremile tiranilor împărați, nu erau tirani ca să poruncească, nu erau muncitori care să chinuiască. Ci, ea a fost chinuită în vreme de pace, în vreme de creștinătate, nu de cei străini, ci chiar de cel ce a născut-o și de vitrega sa mamă, care erau creștini cu credința" (Viețile Sfinților).

Sfântul ei trup, rămânând pe pământ cu sânge încă curgând din piciorul cel tăiat, strălucea atât de tare încât lumina și locul dimprejur. Tatăl său, cuprins de spaima, mergând să o ridice, nu putea nici să se apropie, nici să se atingă de dânsa, poate pentru strălucirea slavei celei dimprejurul ei, sau poate și pentru nevrednicia sa.

Dacă a văzut această minune, a alergat în cetate și mergând la arhiepiscop și la autorități le-a spus cum s-a întâmplat și cum sfântul ei trup zace acum pe pământ și cum este înconjurat de multă lumină. Arhiepiscopul, împreună cu toți arhiereii, cu tot clerul și cu toți cei mari ai cetății și mulțime de popor, auzind lucrul acela minunat, au alergat cu făclii și tămâie, cu slujbe și cu rugăciuni; și, ajungând, au văzut trupul său strălucind cu lumină dumnezeiască.

Tradiția consemnează faptul că Sfânta Filofteia nu a putut fi adusă în cetatea Târnovei datorită faptului că trupul său s-a făcut atât de greu încât nu a putut fi ridicat de pe loc cu nici un chip. Episcopul locului, înțelegând că voia muceniței era alta decât de a merge în Târnovo, a început a rosti la căpătâiul ei nume de cetăți, mănăstiri și biserici. Doar atunci când a fost pomenit numele Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, trupul ei a putut fi mutat din loc.

În timpul domnului Radu cel Mare (1495-1508), moaștele sale au fost aduse în Țara Românească și așezate la Curtea de Argeș, în Biserica Domnească, iar mai târziu, când Neagoe Basarab a construit Mănăstirea Curtea de Argeș (1517), trupul sfintei a fost mutat acolo, loc în care se află și astăzi.