Sărbătoare importantă în data de 25 august.
Ortodoxe
Aducerea moaștelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit
Greco-catolice
Aducerea în Veneția a moaștelor Sf. ap. Bartolomeu; Amintirea Sf. ap. Tit
Romano-catolice
Ss. Ludovic, rege; Iosif de Calasanz, pr.
Sfântul Apostol Tit este pomenit în calendarul creștin ortodox la 25 august.
Sfântul Tit s-a născut într-o familie nobiliară, în Creta. Era rudă a guvernatorului insulei și în această calitate a fost trimis la Ierusalim pentru a da mărturie despre faptele nemaiauzite care uimeau lumea. Căci se auzise în Creta că Hristos Dumnezeu S-a arătat în trup printre oamenii din Ierusalim.
Ajuns la Ierusalim, Sfântul a fost martor al minunilor Mântuitorului Hristos, dar a văzut și patimile Lui, îngroparea și Învierea, dumnezeiasca Sa Înălțare; apoi Pogorârea Preasfântului Duh asupra Sfinților Apostoli.
Sfântul Apostol Tit era însă străin și chiar dacă crezuse în Hristos de la început, încă nu se botezase. De abia după Sinodul Apostolic de la Ierusalim, care a avut loc în jurul anului 50, au fost primiți în Biserică cei dintre neamuri, păgâni, cei netăiați împrejur. Tăierea împrejur era impusă de legea lui Moise și era o practică absolut obligatorie pentru israeliți.
La primul Sinod al Bisericii, Sfinții Apostoli au hotărât ca neamurile nou creștinate să rămână fără tăierea împrejur. Mai întâi a fost botezat Cornelie sutașul; apoi, după el, și ceilalți elini. Atunci și Tit a fost botezat de Sfântul Apostol Pavel.
După botez a fost hirotonit și trimis cu Sfântul Apostol Pavel să învețe și să hirotonească pe cei ce i-ar socoti a fi vrednici.
L-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu. Au ajuns și în Creta, unde domnea Rustil, cumnatul lui Tit după soră, și au ajutat la constituirea bisericii lui Hristos. Din Creta s-au dus în Asia și de acolo la Roma, unde au rămas până la moartea Sfântului Apostol Pavel.
Sfântul Apostol Tit s-a întors în Creta, unde a avut sfârșitul, la o vârstă înaintată: "La sfârșitul său a văzut pe sfinții îngeri venind să-i ia sufletul. Lui i se luminase fața ca soarele, căci întreaga sa viață fusese lumina lumii".
