Sărbătoare 17 februarie - Mulți români poartă numele acestui mare sfânt - Zi importantă în calendarul ortodox

Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Teodor Tiron; Sf. Mariamna; Sf. împărați Marcian și Pulheria

Greco-catolice
Sf. m. Teodor Tiron

Romano-catolice
Ss. Întemeietori ai Societății "Slujitorii Sf. Fc. Maria"; Teodor, soldat m.

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 17 februarie.

Sfântul Teodor a fost militar, comandant al unei cohorte de câteva sute de ostași, cei mai buni din legiune (ce număra în jur de 5.000 de oameni), care se numeau "margariți" (adică tari și puternici), în timpul împăratului roman Maximian (286-305).

Acest corp de armată, comandat de generalul Vringa, a fost mutat în Răsărit, cetatea Evhaita. După un timp, comandantul a dorit ca toți ostașii să aducă jertfă zeilor. Supunerea soldaților la practicarea publică a cultului oficial era și un mod prin care se verifica în ce măsură pătrunsese creștinismul în rândurile armatei.

În această împrejurare, Sfântul Teodor a mărturisit în fața generalului că este creștin.

Sfântul mare mărturisitor Teodor era creștin într-ascuns, din moși-strămoși, din cetatea Amasiei, dar se arăta a fi elin căci atunci: "Era mare frică și nevoie asupra creștinilor. Unii dintre dânșii, care erau mai mari la suflet și tari în credință, se duceau și mărturiseau la arătare și cu îndrăzneală înaintea tiranilor acelora, că Hristos este Dumnezeul cel adevărat. Apoi mureau cu multe și cumplite munci. Alții, de frică, vai! se duceau și se lepădau de Hristos și jertfeau idolilor. Iar câți nu puteau să mărturisească pe Hristos înaintea tiranilor, nici să se închine idolilor, fugeau și se ascundeau prin munți și peșteri. Iar alții, temându-se a se descoperi că sunt creștini, se fățărniceau că sunt elini, dar într-ascuns erau creștini" (Viețile Sfinților).

"Teodore, pentru ce nu jertfești zeilor ca noi toți? Oare numai tu singur ești creștin?", l-a întrebat comandantul său, cunoscându-se așadar faptul că atât de mare era teroarea și frica dezlănțuită asupra creștinilor că mulți dintre ei se temeau să se descopere pe față că sunt creștini.

Adevărat ostaș al lui Hristos, Sfântul Teodor a răspuns cu îndrăzneală: "Eu sunt creștin din început și cred în Hristosul meu și Lui voiesc să-I jertfesc, având pe Iisus Hristos Dumnezeu adevărat și împărat al tuturor, iar celor desfrânați zei, nicidecum nu le voi jertfi" (Viețile Sfinților).

Sfântul Teodor a rămas statornic în credință și a primit moarte mucenicească. După chinuri grozave a fost condamnat să fie ars de viu.

Dumnezeu însă, ca să-l slăvească pe sfântul Său, "a iconomisit un lucru ca acesta: văpaia aceea s-a făcut ca o lumânare, încât numai a înconjurat trupul sfântului, dar nu l-a vătămat deloc. Sfântul, mulțumind lui Dumnezeu, și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. 'Și am văzut, zice scriitorul care a fost martor, cinstitul și sfântul său suflet ridicându-se spre cer, ca un fulger!'"(Viețile Sfinților).

Sinaxarul amintește de o minune a Sfântului Teodor, petrecută mai târziu, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), când acesta a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sânge de la jertfele aduse zeilor.

Sfântul Teodor Tiron i-a apărut atunci în vis arhiepiscopului Eudoxie și i-a spus să le spună creștinilor să nu cumpere nimic din piață, ci să mănânce grâu fiert cu miere (colivă).

O săptămână, prima săptămână a Postului Mare, a durat aceasta, iar produsele alimentare în acest timp s-au stricat și a trebuit să fie aruncate în mare. La sfârșitul săptămânii, sâmbăta, creștinii au făcut pomenirea Sfântului Mucenic Teodor.

Din acea perioadă se păstrează obiceiul ca în sâmbăta întâia a marelui post să se săvârșească pomenirea minunii care s-a făcut în zilele cu coliva, ca să nu se uite milostivirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru creștini și ajutorul Sfântului Marelui Mucenic Teodor. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")