Sărbătoare 15 iulie - Zi mare pentru credincioșii din România

Sărbătorile zilei de 15 iulie

Ortodoxe
Sf. Mc. Chiric și Iulita; Sf. Vladimir, luminătorul Rusiei

Greco-catolice
Sf. m. Chiriac și mama sa Iulita

Romano-catolice
Ss. Bonaventura, ep. înv.; Vladimir

Sfântul Mucenic Chiric și mama sa, Sfânta Mucenică Iulita, sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 15 iulie.

Sfânta Iulita a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305); văduvă, a rămas cu un fiu în vârstă de trei ani, Chiric.

Sfânta provenea dintr-o familie de rang înalt și se refugia dintr-o provincie în alta a imperiului și din cetate în cetate în fața persecutorilor, funcționari imperiali care dezlănțuiseră teroarea împotriva creștinilor. Avea cu ea copilul, pe Sfântul Chiric, și era însoțită de două slujnice mai apropiate.

Căci ea "și-a lăsat toată averea sa și toată frumusețea lumii acesteia, casa, rudele, robii, slava deșartă, pentru dragostea lui Hristos și, luând pe fiul său, Chiric, care era de trei ani, și două roabe credincioase, au ieșit noaptea din cetatea Iconiei și au plecat în străinătate, aducându-și aminte de ceea ce s-a zis în Scriptură: Aici nu avem cetate stătătoare, ci să căutăm pe cea viitoare" (Viețile Sfinților).

A fost prinsă până la urmă în Tars, unde, adusă la interogatoriu, a mărturisit credința creștină.

Sfânta Iulita a fost chinuită cu cruzime, iar copilul, încercând să se elibereze din brațele demnitarului care ordonase torturarea mamei sale, striga că și el este creștin. Atunci a fost aruncat pe treptele de piatră. S-a zdrobit în cădere și a umplut tot locul acela de sânge, dându-și sufletul său în mâna lui Dumnezeu.

* Sfântul Vladimir, luminătorul Rusiei, a fost nepot al Sfintei împărătese Olga

"Marele Vladimir, domnul Kievului și singurul stăpânitor a toată Rusia, era fiul lui Sviatoslav, nepotul lui Igor și al Sfintei Olga și strănepotul lui Ruric, cel chemat de nemți la domnia Rusiei, care își trăgea seminția sa de la August, Cezarul Romei" (Viețile Sfinților).

Cât a fost în neștiință de Dumnezeu și în păgânătate, Vladimir a dus cu vitejie multe războaie, s-a făcut însă vinovat de ucidere de frate, multe vărsări de sânge, de închinări la idoli și slujiri diavolești.

"Când Preabunul Dumnezeu, Cel ce nu voiește moartea păcătoșilor, ci întoarcerea lor la mântuire, din negrăita Sa milostivire, a binevoit ca părțile Rusiei cele întunecate cu întunericul închinării de idoli, să nu piară până la sfârșit, ci cu lumina sfintei credințe să fie luminate și să se povățuiască la calea mântuirii, le-au ales lor spre acestea, pe acest mare domn Vladimir, precum de demult a ales romanilor și grecilor pe marele Împărat Constantin, iar la începutul tuturor neamurilor, pe Sfântul Apostol Pavel" (Viețile Sfinților).

Din păgân și închinător de idoli, Sfântul Vladimir a ajuns atunci prin harul lui Dumnezeu creștin drept-credincios; din prigonitor, precum înainte Saul, cel care a devenit Pavel, apostolul neamurilor, s-a făcut apostol și învățător al rușilor. Sfântul Vladimir a scăpat multe popoare ale Rusiei de înghițirea iadului și din veșnica moarte și le-a adus prin Sfântul Botez la a doua naștere, în viața cea veșnică.

"Botezul lui Vladimir, a boierilor lui și a oștirilor s-a săvârșit în Herson, în anul facerii lumii 6485, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, în anul 977" (Viețile Sfinților).

Vladimir și-a dat dreptul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, în ziua de 15 iulie din anul 1005. Astfel s-a sfârșit marele domn Vladimir, care s-a numit din Sfântul Botez, Vasile.