Sărbătoare 12 noiembrie - Zi mare în calendarul ortodox - Toți credincioșii trebuie să știe însemnătatea

Ortodoxe

Sf. Ier. Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandrei;

Sf. Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bighigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu; Sf. Cuv. Nil Pustnicul

Greco-catolice
Sf. aep. Ioan Milostivul; Sf. cuv. Nil Sinaitul; Sf. aep. m. Iosafat

Romano-catolice
Ss. Iosafat, ep. m.; Cristian, m.

Sfinții Martiri și Mărturisitori Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 12 noiembrie.

Sfinții năsăudeni au fost apărători ai dreptei credințe și ai neamului românesc, fiind canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 2007.

Sfântul Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, într-o familie de țărani liberi, înrudit cu familia preoților Coșbuc din Hordou, strămoșii poetului George Coșbuc. Avea 104 atunci când a declanșat revolta din 10 mai 1763.

Tulburările au fost provocate de înființarea a două regimente de graniță la Orlat (județul Sibiu) și Năsăud (județul Bistrița), care ar fi trebuit să fie compuse numai din credincioși uniți, care puteau să beneficieze de scutirea de impozite și să primească o anumită diurnă.

La data amintită, în comuna Salva, grănicerii din părțile Năsăudului care urmau să depună jurământul în fața episcopului unit Petru Pavel Aron (1754-1764) s-au răzvrătit, la îndemnul bătrânului Atanasie Todoran.

Când militarii erau pregătiți pentru depunerea jurământului, în față a ieșit, călare, "moș Tănase Todoran", care tratase cu guvernul din Viena, alături de alți fruntași, militarizarea unor comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuței și Someșului Mare, el ceruse atunci ca prin înființarea regimentului de graniță, românii să nu fie siliți să-și lepede credința.

În fața grănicerilor, Sfântul Atanasie Todoran a rostit o cuvântare în care printre altele a spus: "De doi ani noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi! - și apoi așa nu vom purta armele, ca sfânta credință să ne-o batjocorească! Jos armele" (https://doxologia.ro).

Represaliile au fost crunte pentru cei care au cerut respectarea credinței neștirbită și a drepturilor pe care ar fi trebuit să le aibă în calitate de slujitori în armata imperială.

Atanasie Todoran a fost condamnat să fie frânt cu roata de sus în jos, capul lui să fie legat de o roată, pentru că a reținut pe oameni de la unire și de la înrolare. Ceilalți trei sfinți martiri au fost spânzurați și trupurile neînmormântate. Încă 15 oameni au fost condamnați la mii de lovituri de vergi, ceea ce tot moarte sigură a însemnat.

Capetele celor martirizați au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăți din trupurile ciopârțite au fost așezate la răscruci de drumuri.

La executarea pedepsei, atât Atanasie Todoran, cât și ceilalți conducători ai revoltei și-au păstrat sângele rece, declarând că nu regretă suferința morții pentru dreptate și lege, fiindcă este mai bine să-și piardă viața decât să trăiască în robie, că e mai frumos a muri pentru lege decât a te face vânzătorul ei.

* Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei.

A trăit în timpul împăratului bizantin Eraclie (610-641), fiind originar din cetatea Amatunda din Cipru. A fost căsătorit și a avut doi copii. După moartea copiilor și a soției sale, având o avere considerabilă, s-a dedicat acțiunilor caritabile, devenind purtător de grijă al celor nevoiași de unde și numele pe care i l-a dat poporul "Milostivul".

Când scaunul patriarhiei Alexandriei a devenit vacant, la cererea poporului, împăratul Eraclie l-a numit în această înaltă demnitate bisericească pe Sfântul Ioan.

Sfântul Ioan, în calitate de patriarh, și-a continuat cu sârguință eforturile de ajutorare a săracilor. A înființat numeroase azile, cămine pentru găzduirea străinilor și spitale.

La începutul păstoriei sale a chemat pe iconomii bisericii și le-a spus să umble prin toată cetatea și să-i identifice pe domnii lui. La întrebarea iconomilor cine sunt acești domni, patriarhul a răspuns că ei sunt cei pe care lumea îi numește săraci și nevoiași, aceia sunt domnii lui; pentru că ei pot să îl ducă la locașurile cele veșnice și să îi dea tot felul de ajutor spre mântuire.

Deci au mers iconomii și i-au scris pe toți săracii pe care i-au aflat prin ulițe și prin bolnițe în număr de șapte mii și cinci sute. Tuturor acestora, Sfântul Ioan le-a rânduit ca să li se dea din averea bisericilor câte un mertic în fiecare zi, pentru hrană.

Când perșii au cucerit Ierusalimul, luând cu ei, odată cu lemnul crucii lui Hristos (descoperit cu secole în urmă prin efortul Sfinților Împărați Constantin și Elena) și mulțime de prizonieri, Sfântul Ioan a trimis în ajutor corăbii cu grâu și aur pentru răscumpărarea celor duși în captivitate. (surse: "Istoria Bisericii Ortodoxe Române", ediția a III-a, Basilica, 2013; https://doxologia.ro; "Mari Sfinți Români", vol II, 2018; vol. "Viețile Sfinților")