Miercurea Mare. Mai sunt câteva zile până la sărbătoarea Învierii Domnului. Până atunci creștinii trebuie să postească, dar pe lângă asta se pregătesc și de întâmpinarea sărbătorii Paștelui în gospodării.
Dacă în Marțea Mare, se aspiră, se dă cu mătura, se spală geamuri și se fac treburile grele pe lângă casă, în Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp sau se mai spală și calcă. Din această zi, se spune că bărbații trebuie să stea pe lângă casă și să își ajute nevestele.
Miercurea Mare a Săptămânii Patimilor ne apropie de Sfintele Paști. Denia care se ține în această seară îl aduce în prim-plan pe Iuda, apostolul trădător și, totodată, se face pomenirea femeii păcătoase care, în dorința de a i se ierta păcatele, a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos.
Aceasta este ziua în care Iuda Iscarioteanul L-a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginți fariseilor și cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post. Astfel, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), Miercurea Mare este una din cele două zile ale săptămânii în care creștinii postesc pe tot parcursul anului, cu excepțiile zilelor marcate ca "harți" în calendarul ortodox.
Și tot în această zi, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiți să îmi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei, 26, 15-16).
